Rugaciunea este la fel de veche ca si omul, dupa cum este scris in Geneza 4:26- "Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului". Ea este tot asa de universala ca si religia si tot asa de instinctiva ca si respiratia, fiind practicata intr-o forma sau alta de oamenii tuturor religiilor.
Rugaciunea izvoraste din inima impreuna cu o nevoie care trece dincolo de posibilitatile omului de a o implini singur. Rugaciunea este o recunoastere din partea omului ca exista o fiinta superioara lui.
Cei mai multi oameni incearca sa se roage, insa asa de putini stiu cum sa o faca! Exista doua feluri de rugaciuni: rugaciuni care ajung la Dumnezeu si cele care nu ajung la El. Isus a infatisat acest adevar prin pilda cu fariseul si vamesul (Luca 18:9-14). Cei doi au mers in acelasi loc si in acelasi timp, pentru a face acelasi lucru- sa se roage.
Fariseul s-a rugat cu o mindrie religioasa, asteptind raspuns de la Dumnezeu pentruca se credea vrednic. El I-a facut cunoscut lui Dumnezeu bunatatea lui, socotindu-se pe sine mai bun decit altii. El se mindrea cu faptele lui bune spunind: "Eu postesc, eu dau!". Acesta este felul de rugaciune care nu ajunge la Dumnezeu- o rugaciune bazata pe indreptatirea de sine.
Sa ne uitam acum la vames si la rugaciunea lui. El a venit la Dumnezeu cu o mare umilinta, constient de nevrednicia lui, marturisind ca este pacatos si cerind mila de la El. Acesta este felul de rugaciune care ajunge la Dumnezeu- rugaciunea bazata pe adevarata indreptatire.
Rugaciunea este un privilegiu foarte pretios pentru ca ea te aduce intr-o strinsa partasie cu Dumnezeu, exprimind nevoia pe care tu o ai de El si totala ta dependenta fata de El.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu