MULTUMESC!

Multumesc… pentru faptul ca traiesc amintiri si clipe frumoase. Multumesc ca exista cineva care se gandeste la mine.

Cand am zis ultima data asta? Un cuvant simplu, greu de rostit. O reactie normala de multumire. Pentru ca ni se face un bine. Un bine pe care fiecare il caracterizeaza cum vrea. Pe care il acceptam sau nu. Un bine pe care il simtim sau nu important. Nu e o haina pe care o probam, o purtam de cateva ori si apoi o aruncam in sifonier. E parte din starea noastra de spirit. O umbra a constiintei. Doar 9 litere care ne fac mai frumosi, sufleteste vorbind. Doar rostindu-le, capeti zambetul multumirii de sine. Pentru ca traim cu nevoia recunoasterii de catre celalalt de langa noi a meritelor noastre, vrem sa fim importanti, unici. Vrem sa ni se multumeasca pentru orice. Si ne este atit la indemana sa o facem. Simplu, fara cantare, fara sa ne zgarcim, egoisti in orgoliul propriu. Cu fiecare "multumesc" rostit devenim oamenii care ar fi trebuit sa fim. Nu ati simtit niciodata puterea unui... multumesc? Sa fii vesnic recunoscator ca este cineva care se gandeste sa-ti faca, nu neaparat o favoare.

Spune MULTUMESC… si-ti vei simti sufletul eliberat. Si nu uita sa multumesti de fiecare data cand ti se ofera ceva, cand ti se va face cite ceva. Pentru ca… mereu exista un cineva.

CUVINTELE DE INCURAJARE!

Incepeti prin a va face ordine in tacerile care va sufoca intimitatea. Caci tacerea nu este intotdeauna un semn de intelepciune. Uneori, dimpotriva!

Suntem atat de naivi cateodata. Fugim deseori de simplitatea unor cuvinte rostite, de starea interioara din noi. Nu am recunoaste nici in ruptul capului ceea ce simtim si ne face bine. Ducem povara propriului orgoliu. Nu mai stim sa zambim din simplitate,nu mai apreciem sinceritatea. Ne e teama sa fim generosi in cuvinte frumoase. Ne-am pierdut eu-l interior. Privim si nu vedem nimic. Ascultam ,dar nu auzim nimic. Atingem si nu simtim decat pustiu. Am uitat ce inseamna MULTUMESC. Pentru cele mai simple lucruri care ni se intampla. Pentru orice vorba frumoasa. Pentru fiecare zambet. Uitam ca sunt oameni care depind de surasul nostru de dimineata, oameni care supravietuiesc din aprecierile noastre, care traiesc si respira prin noi. Care nu stiu sa traiasca decat facandu-ne pe noi fericiti… iubindu-ne. Oameni care isi cladesc iubirea din aprecierile noastre. Cuvintele au o putere stranie asupra noastra. Ele pot distruge sau ridica. Totul depinde de ton. Una e cand spui : "apreciez faptul ca m-ai sunat sa-mi mai spui despre tine" si alta "te-ai gandit sa suni sa ma anunti si pe mine de tine?". Daca in prima situatie este prezentata aprecierea si se simte voalat o incurajare, in cealalta situatie: fara dubiu reprosul, nemultumirea.

Discutia poate deveni periculoasa doar folosind tonuri diferite. Indiferent de gandurile noastre nevinovate. Putem avea intentii bune si sa sfarsim jignind din numai cateva vorbe gresite in exprimare. Iubirea nu inseamna intotdeauna numai ce-ti doresti sa se indeplineasca, ci si ceea ce oferi. O mare importanta o are increderea. Si sa aratam aceasta convingere. Pentru ca atunci cand incurajam si aprobam gesturile si cuvintele frumoase, nu facem decat sa motivam si pe celalalt sa se poarte in continuare asa. Eliminam neincrederea, teama de exprimare. Insuflam curaj! Forta si putere de-a continua! In fiecare dintre noi exista un potential pe care il descatusam prin niste simple cuvinte de incurajare.

Nu incurajam pe nimeni fortand sa faca ceea ne dorim noi, ci trebuie ca si celalalt sa vrea. Cuvintele noastre dau doar increderea de care au nevoie, curajul necesar de-a face primul pas. Insa tonul folosit poate sa exprime iubire si intimitate sau condamnare si judecata.