Omul- creaţia lui Dumnezeu

Opera Domnului- omului, este creaţia prin care Acesta veghează o continuitate a începutului tainic şi dependent de nenumărate întrebări pămînteşti. Efortul spre realizare, distinge astfel omul de alte vieţuitoare.

Pe parcursul vieţii omul este condamnat la cunoaştere. Aşa a fost să fie încă de la bun început: ca fiinţa umană să nu cunoască totul.

Existenţa infinită a lumii şi cunoaşterea finită a omului şi a lucrurilor, tinde spre infinitul perfecţiunii umane. Din simplu fapt că cunoaşterea umană nu poate fi absolută, cît timp infinitul nu este în totalitate cunoscut, rezultă că omul nu poate fi un simplu spectator fată de această cunoaştere, ce va căpăta aptitudinea de a rezolva marile probleme ale lumii actuale, pe măsura puterilor sale. Omul este fiinţa deschisă pentru descifrarea misterului, transformînd cunoaşterea, prin trăirea interioară, într-un mod de a fi, nu numai de a şti.

Paradisul ar fi cunoaşterea deplină a omului, iar iadul- existenţa sa lipsită de sens...