IMPORTANŢA CREDINŢEI

„De fapt, credinţa este esenţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd”(Evrei 11:1)

Credinţa ta este actul tău de proprietate pentru viaţa veşnică în Dumnazeu. Credinţa înseamnă a-L crede pe Dumnezeu pe cuvînt şi ai nu-I pune nici o întrebare

• Credinţa înseamnă a şti că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”(Romani 8:28). Credinţa nu susţine că toate lucrurile sînt bune, sau că toate lucrurile lucrează spre bine. Ea susţine că toate lucrurile, bune sau rele, lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

• Credinţa are două părţi. O parte are de-a face cu intelectul. Există o convingere intelectuală că Isus Hristos este Dumnezeu. Cealaltă parte are de-a face cu voinţa. Luate împreună te fac să ai credinţa care te mîntuieşte- o convingere intelectuală că Isus este Dumnezeu şi o predare de bunăvoie faţă de cel care este Domnul vieţii tale. Prin credinţă mintea se încrede în Dumnezeu, voinţa se supune poruncilor Lui şi viaţa ascultă slujindu-L pe El.

• Credinţa este de neînţeles. Ea este de înţeles fară a căuta şi înţelege cauze. Aceasta se bucură în necazuri(Romani 5:3). Ea preferă să sufere(Evrei 11:25). Primeşte lucrurile toate lucrurile după voia Tatălui (Filipeni 1:12). Fiecare din noi nu se naşte cu această credinţă. Ea vine în urma auzirii Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, ni s-a poruncit să spunem despre Creator la orice făptură ca să poată auzi şi să creadă.

A crede este a face întocmai voia Domnului, vorbele fiind fără nici o valoare înaintea Lui. Dovada credinţei fiecăruia fiind felul lui de a trăi, de a se comporta cu oamenii, atitudinea faţă de oameni reflectînd relaţia noastră cu Dumnezeu.