Homosexualitatea: boala sau pacat?

Homosexualii sint oamenii care se numesc pe sine însuşi „cu orientări sexuale netradiţionale”.

Sa vedem ce spune Biblia despre acest subiect atit de vechi si totusi mai actual ca niciodata. In Levitic 18:22 este scris:

„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.”

Raspunsul este clar scris, relatia homosexuala este:

Urâciune
* Un lucru ruşinos
* Rău
* Dezgustător
* Respingator

Cu parere de rau oamenii practica acest tip de relatii, care este total interzis de Dumnezeu. Aceste persoane au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si se bucura de putinele clipe de placere care au si un final neplacut... Acestia traiesc cu prezentul, savorind clipele care trec ca vintul. Faptura lor pacatoasa se inchina nimanul (papusilor care putrezesc, peretilor care se risipa etc) ignorind singurul Facator, care ne spune clar ce este bine si ce este rau. Consecintele ratacirii lor sint: inselarea de sine si rasplata cuvenita- nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

Salvare este pentru cei ce o cauta, aceasta fiind spalarea de pacate, prin jertfa Domnului Isus, curatirea si schimbarea atitudinii si a caracterului. Acestia au sansa sa fie socotiti neprihaniti inaintea lui Dumnezeu prin credinta si dorinta de a se schimba...

Omul- creaţia lui Dumnezeu

Opera Domnului- omului, este creaţia prin care Acesta veghează o continuitate a începutului tainic şi dependent de nenumărate întrebări pămînteşti. Efortul spre realizare, distinge astfel omul de alte vieţuitoare.

Pe parcursul vieţii omul este condamnat la cunoaştere. Aşa a fost să fie încă de la bun început: ca fiinţa umană să nu cunoască totul.

Existenţa infinită a lumii şi cunoaşterea finită a omului şi a lucrurilor, tinde spre infinitul perfecţiunii umane. Din simplu fapt că cunoaşterea umană nu poate fi absolută, cît timp infinitul nu este în totalitate cunoscut, rezultă că omul nu poate fi un simplu spectator fată de această cunoaştere, ce va căpăta aptitudinea de a rezolva marile probleme ale lumii actuale, pe măsura puterilor sale. Omul este fiinţa deschisă pentru descifrarea misterului, transformînd cunoaşterea, prin trăirea interioară, într-un mod de a fi, nu numai de a şti.

Paradisul ar fi cunoaşterea deplină a omului, iar iadul- existenţa sa lipsită de sens...

IMPORTANŢA CREDINŢEI

„De fapt, credinţa este esenţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd”(Evrei 11:1)

Credinţa ta este actul tău de proprietate pentru viaţa veşnică în Dumnazeu. Credinţa înseamnă a-L crede pe Dumnezeu pe cuvînt şi ai nu-I pune nici o întrebare

• Credinţa înseamnă a şti că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”(Romani 8:28). Credinţa nu susţine că toate lucrurile sînt bune, sau că toate lucrurile lucrează spre bine. Ea susţine că toate lucrurile, bune sau rele, lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

• Credinţa are două părţi. O parte are de-a face cu intelectul. Există o convingere intelectuală că Isus Hristos este Dumnezeu. Cealaltă parte are de-a face cu voinţa. Luate împreună te fac să ai credinţa care te mîntuieşte- o convingere intelectuală că Isus este Dumnezeu şi o predare de bunăvoie faţă de cel care este Domnul vieţii tale. Prin credinţă mintea se încrede în Dumnezeu, voinţa se supune poruncilor Lui şi viaţa ascultă slujindu-L pe El.

• Credinţa este de neînţeles. Ea este de înţeles fară a căuta şi înţelege cauze. Aceasta se bucură în necazuri(Romani 5:3). Ea preferă să sufere(Evrei 11:25). Primeşte lucrurile toate lucrurile după voia Tatălui (Filipeni 1:12). Fiecare din noi nu se naşte cu această credinţă. Ea vine în urma auzirii Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, ni s-a poruncit să spunem despre Creator la orice făptură ca să poată auzi şi să creadă.

A crede este a face întocmai voia Domnului, vorbele fiind fără nici o valoare înaintea Lui. Dovada credinţei fiecăruia fiind felul lui de a trăi, de a se comporta cu oamenii, atitudinea faţă de oameni reflectînd relaţia noastră cu Dumnezeu.

Cine a scris BIBLIA?

Biblia afirmă că este deosebită de orice altă carte scrisă pe parcursul evoluţiei lumii. Aceasta este deosebită deoarece este Cuvîntul lui Dumnezeu. Fiecare cuvînt este insuflat de Creator. Autorii cărţilor Bibliei au scris exact cuvintele lui Dumnezeu.

Iată ce afirmă Biblia despre ea însăşi:

”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2Timotei 3:16-17)

Dacă doreşti să fii desăvîrşit(matur în gîndire şi fapte) şi cu totul destoinic pentru orice lucrare care să fie cu adevărat bună, atunci lasă Scriptura să-şi facă lucrarea în viaţa ta! Ea îl descoperă pe Dumnezeu pe paginile ei, te învaţă adevărul, te mustră cînd greşeşti, îţi arată cum să te îndrepţi ca astfel să poţi trăi practic o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Orice rău poate fi îndreptat dacă doreşti să asculţi de Cuvîntul lui Dumnezeu şa faci exact ce-ţi spune!

De ce a fost scrisă BIBLIA?

Biblia a fost scrisă pentruca omul să poată cunoaşte cine este Dumnezeu, cum poţi avea o legătură cu El, cum poţi trăi ca să-i fii pe plac, cum ai şansa de a trăi în armonie cu El şi cu semenii tăi, fără să mai urăşti pe cineva.

În Biblie Dumnezeu Se descoperă pe Sine omului ca un Tată plin de dragoste care n-are limite. Omul poate să cunoască astfel pe Dumnezeu şi se poate bucura de fericirea veşnică trăită în ascultare de Cuvîntul Său. Tot Scriptura îl avertizează pe om de urmările neascultării şi ignorării Cuvîntului. Biblia arată care este adevărul despre viaţa de pe pămînt şi ce urmează în viitor.

Apostolul Petru afirmă că în Evanghelie „dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia(starea plăcută lui Dumnezeu) prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui”(2Petru 1:3)

Cum poţi şti cu siguranţă adevărul despre DUMNEZEU?

Oamenii au multe păreri despre Dumnezeu, dar cum poţi şti cu siguranţă dacă părerile lor sunt adevărate? poate se bazează doar pe părerile lor sau pe simţurile lor. Dar dacă părerile şi teoriile lor ne îndrumă greşit? Nu toţi oamenii gîndesc la fel. Există multe crezuri şi păreri. Acestea pot fi adevărate sau greşite.

Deoarece oamenii greşesc, unde poţi afla adecărul despre Dumnezeu- ca să fii cu adevărat sigur de El? Într-un singur loc. O singură carte afirmă de mii de ori că este şi se dovedeşte a fi Cuvîntul lui Dumnezeu: Biblia sau Sfînta Scriptură.

Poate Dumnezeu să-ţi arate drumul prin viaţă?

Cum ar fi dacă Dumnezeu te-ar putea ajuta? Cum ar fi dacă Dumnezeu ţi-ar arăta calea prin viaţă, te-ar lumina în clipele grele?- chiar dacă te-ai rătăcit sau au fost îndrumat greşit? Cum ar fi să ştii ce gîndeşte Dumnezeu?

Dacă El te iubeşte, îi pasă de tine, vrea să-ţi dea viaţă veşnică şi siguranţă că atunci cînd treci din această viaţă te vei găsi în prezenţa Lui pentru totdeauna ca şi copilul Lui drag? Nu-i aşa că ai dori să ştii cum ai putea avea o astfel de legătură cu Dumnezeu- căruia îi pasă de tine, oricine ai fi şi oriunde nu te-ai afla?

La El poţi găsi refugiu şi ajutor în diferite situaţii indiferent de gravitatea situaţiilor. În Cuvîntul Său avem răspunsuri la toate întrebările şi problemele indiferent de timp şi spaţiu...

Grigore Vieru... parcă tot viaţa ar alege-o

„...arta lui Grigore Vieru nu se defineşte. Ea cucereşte prin descoperirea neaşteptată a poeziei în spaţiul dinlăuntrul tău şi bucuria înflorită încălzeşte şi mîngîie sufletul, lumina vederii tale sporeşte şi vezi gîndurile pe care nu le-ai văzut niciodată şi ţi se deschide frumuseţea care te salvează de obişnuinţa de a nu vedea misterul lumii...”

Grigore Vieru e poetul ideilor dominate în conştiinţa noastră naţională, pe care o exprimă artistic şi o îmbogăţeşte cu sufletul său plin de roua dimineţii. E un poet cu roade dulci pentru fiecare, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului.

Am putea zice că Grigore Vieru e poetul epocii noastre, al neamului nostru, în creaţia sa fiind reflectate trăsăturile caracteristice ale specificului nostru naţional.

Pentru Vieru, copilăria, maternitatea, iubirea pentru femeie şi pentru Dumnezeu sunt nişte religii care se contopesc, de fapt, într-o singură religie: cea a Vieţii şi a Morţii. („Nu m-am împăcat prea bine nici cu moartea, nici cu viaţa, spune într-un „gând” poetul – şi una, şi alta sunt crude şi necruţătoare. Dar parcă tot viaţa aş alege-o”.