"CEEA CE NUMIM NATIONAL SI CEEA CE ESTE..."

Din nenorocire, tot ce pin-acum si-a insusit ca din senin numirea de "national" n-au fost decit lucruri, preluate de-a gata de la straini, care nu numai ca nu sunt rasarite nici din instinctele noastre, dar nici nu s-au asimilat cu judecata noastra. Memoria celor din urma generatii a fost incarcata cu atitea mii de vorbe noua si desarte incit judecata ni mai juca nici un rol. ci, inlaturata cu totul, se slujeste azi inca de cliseuri primite de-a dreptul de la straini, fara a se intreba daca se potrivesc sau nu cu noi. Presa noastra- scrisa in mare parte intr-o limba cosmopolitana, lesne de invatat de orice strain in citeva zile- e o presa nationala. Cu toate acestea lucrarea ei zilnica asupra intelegerii poporului sterge pina si ramasitele de originalitate ale graiului nostru stravechi.
Daca cineva compune arii europene cu totul in alt stil si-n alt stil decit doina, hora si jocurile, el compune fara indoiala muzica nationala, desi in ea nimic nu este national, nici arie, nici text, in cazurile cele mai multe nici numele compozitorului. Daca, in sfirsit, cineva strica o piesa franceza, schimbind numele personajelor si abordind stilul- e autor national, a scris o piesa nationala, a lucrat spre ridicarea teatrului national. Daca deschidem ziare de stiinte naturale, de medicina, de ce-o fi, ne ia ochii lipsa de respect pentru limba, primirea de termeni straini fara trebuinta si numai din lene de-a cauta echivalentul in romana.
Cauza pentru care s-a latit atit de mult stricarea limbii incit astazi ziarele si carturarii scriu o limba pasareasca neinteleasa de popor, e aceeasi careia peste tot ii datoram toate relele de care suferim: politica.
Istoria unui popor e inmagazinata in prezentul lui si toate calitatile si defectele lui sint dezvoltari ale unui si aceluiasi germene fundamental, ale unui si aceluiasi simbure. Mutind ciresul sub zonele cele mai deosebite, el se va modifica, insa tot cires o sa ramina, si numai altoii onoculati in trunchiul lui vor da alte frumze, alte roade.
E insa mult mai usor a deosebi frunzele si roadele decot a le descrie esenta, a le reduce la germenele primitiv. Multi din noi isi dau bine seama ca sint multi scriitori care devin cineva prin aceea ca repeta cuvintele: patrie, libertate, glorie sau natiune in fiecare sir al scrierilor sale, precum, pe de alta parte, poate cineva sa nu pomeneasca deloc vorbele de mai sus si sa fie cu toate acestea un scriitor national. E drept ca se face deosebire intre modul de-a scrie popular si acela de-a scrie pentru clasele culte, intre autorii populari si autorii de arta.
In vremea din urma s-au ivit intr-adevar un sir intreg de scriitori cu totul nationali- unii din ei chiar intaductibili si pe deplin intelesi numai pentru cel ce stie bine limba mostenita. Goethe zicea ca partea cea mai buna a unei literaturi e cea intraductibila, si avea exemple concrete. Cel mai original dintre ei pentru natiunea noastra este povestitorul Ion Creanga, ale carui basme, traducindu-se, ar pierde tot farmecul si mai cu seama tot hazul lor.