Viata...

Ce este viata?

De multe ori ne punem aceasta intrebare, dar niciodata nu gasim un raspuns.

Am intrebat o privighetoare care zbura zglobie de pe un ram pe altul:

- Viata, mi-a raspuns ea, viata este cintec, un cintec continuu, un cintec prin care exprimam ceea ce simtim: fericire, bucurie, tristete, durere...

Viata, nu, viata este... frumusete, o frumusete divina, a protestat un trandafir desfacindusi maiestos petalele, o frumusete care chiar daca are spini, este perfecta.

Trecind in zbor o albina, zise zumzaind: Viata este activitate, atunci cind din zori si pina in seara muncesti, atunci cind la sfirsit de zi privesti cu o imensa placere la rodul muncii tale.

Viata este poezie, a gindit poetul stind aplecat asupra unei scrivanii vechi, tinind in mina o pana si insirindusi pe hirtie gindurile, sentimentele...

Un soldat care se plimba multumlt pe un cimp pustiit de cruzimea oamenilor, striga fericit, ridicind arma in sus: viata este o lupta si o biruinta! -apoi, plecindusi ochii si vazind sutele de cadavre, adauga: O lupta in care invingi si traiesti, sau pierzi si mori...

Eu cred ca viata este putere, imi raspunse foarte serios un rege care sta pe scaunul sau de domnie cu o demnitate impecabila. -Este atunci cind tu conduci o natiune intreaga, atunci cind toti iti cad la picioare pentru ati cistiga gratitudinea.

Stind pe malul marii si ascultind valurile care loveau intro stinca, doi indragostiti isi sopteau: Viata este dragoste, o dragoste care nu se va svirsi niciodata.

La un moment dat insa se auzi melodia unui mars funebru care se apropia incetul cu incetul si prin notele sale minore vroia sa spuna la toti ce este viata...