Încă în secolul al XlX-lea, marele prozator Ion Luca Caragiale scria: “Englezul gîndeşte în timp ce stă în fotoliu, francezul gîndeşte în picioare, americanul în timp ce merge şi noi numai cînd e prea tîrziu”.
Această afirmaţie este valabilă pentru poporul nostru atîta timp cît suntem o parte izolată de Uniunea Europeană, deoarece aceasta s-a extins pînă la Prut. E de datoria noastră s-o ajutăm să treacă Prutul.
Europenizarea acestui spaţiu nu poate avea loc, decît revenind la firesc: la denumirea limbii, la numele nostru, la istoria noastră şi la graniţele noastre europene de pînă la 1939, cînd a fost încheiat Pactul diabolic dintre Hitler şi Stalin.
În toate vremile de pînă azi basarabenii s-au risipit pe tot globul în căutarea unei bucăţi de pîine.
Strămoşii noştri cînd plecau în lume, obişnuiau să pună în cizme ţărînă din pămîntul ţării lor, spre a-l avea mereu sub tălpi, crezînd că acesta îi va ajuta în toate.
Să sperăm că acest obicei care s-a mai păstrat, cel puţin în inimi, dacă nu în încălţări, să-i ajute pe aceştia să-şi regăsească drumul Acasă, ca împreună să fim cetăţenii şi naţiunea de cîndva, în spaţiul moştenit.
Datorită patrioţilor ce-şi dau bine seama că sîngele apă nu se face, statul nostru pitic şi cu neajunsurile pe care le posedează, rămîne în continuare pe harta puternicilor ţări.
În prezent avem o conducere a statului care îşi reprezintă doar propria prostie şi ignoranţă. V. Voronin şi comuniştii nu înfăţişează poporul Republicii Moldova, ei sunt un partid de ocupaţie, care a guvernat fără întrerupere din 1940 încoace şi care a executat doar interesele Moscovei.
El vorbeşte în numele nostru fără a avea o aprobare de la noi pentru declaraţiile sale.
Încercările de a trata problemele ce ţin de limbă şi identitate, în care preşedintele Republicii Moldova e profan, nu e decît o distragere a atenţiei de la gravele probleme economice şi sociale cu care se manifestă statul nostru.
V.Voronin nu vorbeşte doar în numele nostru, al celor care au nenorocul de a-l fi avut ca preşedinte. El vorbeşte şi în numele predecesorilor noştri; şi-n numele lui Ştefan cel Mare care este valah(român) şi vorbitor de limbă valahă(română); nicăieri distinsul voievod nu menţionează că ar fi “moldovean” şi că ar vorbi “limba moldovenească”.
V. Voronin mai vorbeşte şi-n numele marilor creatori de limbă română: Mihai Eminescu, Aleco Russo, Bogdan-Petriceicu Hasdeu etc, care ştiu ce limbă au vorbit şi care e naţiunea lor.
Nici conducerea, nici comuniştii nu au nimic în comun cu poporul acesta.
Să nu-i permitem lui Voronin să vorbească în numele acestui Neam, în numele pămîntului mestecat cu sîngele stăămoşilor, în numele lui Dumnezeu.
În şirul lung de războaie pe care le-am înfruntat, limba română a fost temelia la care s-a revenit de atîtea ori, ea reuşind să întrăgească poporul, să pătrundă în viaţa lui spirituală.
Ea este semnul caracteristic prin care membrii aceiaşi comunităţi se recunosc în marea diversitate a naţiunilor existente. Limba este asemeni unui trainic lanţ, care ne leagă împreună, altar la care venim să ne închinăm cu inima iubitoare, cu dragoste şi devotament.
Limba română este puntea de unire dintre trecut şi prezent, a poporului. Ea dă posibilitate celor care o vorbesc să colaboreze, să înfrunte greutăţile.
Limba noastră vine din timpurile cele mai îndepărtate; ea este cea mai scumpă moştenire a generaţiilor pierdute în negura timpurilor, dar care au muncit enorm la elaborarea acestui produs sufletesc.
Ion Luca Caragiale menţiona “Limba este cartea de boieri a unui neam călit de focul atîtor încercări de pierzanie! Să onorăm, deci, cu demnitate şi deplină mîndrie cea mai nobilă carte a neamului, pentru care s-a vărsat sînge, pentru care s-a luptat secole, în cuprinsul cărora am visat, am vieţuit şi vieţuim nemuritori!”
Astăzi, cînd realitatea crudă ne bate la uşa destinului, cînd unii ar vrea să ne răpească limba română, cînd timpul ne absoarbe totul în fuga lui infernală, cînd uităm de lucrurile sfinte pe care ni le-au lăsat strămoşii; unicul lucru care ne-ar putea salva ar fi îngenuncherea la altarul limbii materne şi la cel al trezirii conştiinţei naţionale.
Indiferent de ce spune şi face conducerea statului, azi în ţară, noi trebuie să ne comportăm cum simţim şi ştim mai bine, în situaţia cu limba ar trebui să ne facem înţeleşi şi anume să vorbim ruşilor din ţara noastră în limba noastră, pentru a pune capăt unei situaţii anormale.
Faptul că V. Voronin, vrea să ne introducă în învăţămînt “limba moldovenească” în locul “limbii române” este o încălcare a articolelor Constituţiei Republicii Moldova, printre care şi articolul 12, aliniatul 5, deci şi drepturile populaţiei, înjosesc demnitatea naţională, denatureză adevărul ştiinţific şi istoric.
Pentru a ne autoproteja trebuie să cerem să fie respectat adevărul lingvistic şi istoric, să fie respectată nu numai demnitatea naţională şi umană a profesorilor şi elevilor, ci şi a tuturor locuitorilor din Republica Moldova, să cerem să se pună capăt manipulării acestor naţiuni cu scopul de a sustrage atenţia de la dezordinea din ţară, de la dezastrul economic şi de a provoca conflicte interetnice.
Permanenta denaturare a adevărului ştiinţific în politica lingvistică din Republica Moldova afecteză grav identitatea basarabenilor, creîndu-se serioase complexe de inferioritate, de multe ori ireversibile, care au repercusiuni nefaste asupra existenţei lor sociale şi culturale.
Căci se ştie că pentru oamenii de bună-credinţă adevărul despre denumirea limbii este pe cît se poate de limpede. Limba română este denumirea adevărată a limbii pe care o vorbesc toţi românii inclusiv şi basarabenii.
În limba maternă se află patria, locul naşterii, istoria trăită a tinereţii, întreaga bogăţie de amintiri şi simţăminte, fară de care omul nu poate exista.
Patrioţi adevăraţi sunt cei ce au rădăcini şi conştientizare în memorie şi conştiinţă pentru că sunt români, că limba lor este limba română, iar istoria lor este istoria românilor.