MULTUMESC!

Multumesc… pentru faptul ca traiesc amintiri si clipe frumoase. Multumesc ca exista cineva care se gandeste la mine.

Cand am zis ultima data asta? Un cuvant simplu, greu de rostit. O reactie normala de multumire. Pentru ca ni se face un bine. Un bine pe care fiecare il caracterizeaza cum vrea. Pe care il acceptam sau nu. Un bine pe care il simtim sau nu important. Nu e o haina pe care o probam, o purtam de cateva ori si apoi o aruncam in sifonier. E parte din starea noastra de spirit. O umbra a constiintei. Doar 9 litere care ne fac mai frumosi, sufleteste vorbind. Doar rostindu-le, capeti zambetul multumirii de sine. Pentru ca traim cu nevoia recunoasterii de catre celalalt de langa noi a meritelor noastre, vrem sa fim importanti, unici. Vrem sa ni se multumeasca pentru orice. Si ne este atit la indemana sa o facem. Simplu, fara cantare, fara sa ne zgarcim, egoisti in orgoliul propriu. Cu fiecare "multumesc" rostit devenim oamenii care ar fi trebuit sa fim. Nu ati simtit niciodata puterea unui... multumesc? Sa fii vesnic recunoscator ca este cineva care se gandeste sa-ti faca, nu neaparat o favoare.

Spune MULTUMESC… si-ti vei simti sufletul eliberat. Si nu uita sa multumesti de fiecare data cand ti se ofera ceva, cand ti se va face cite ceva. Pentru ca… mereu exista un cineva.

CUVINTELE DE INCURAJARE!

Incepeti prin a va face ordine in tacerile care va sufoca intimitatea. Caci tacerea nu este intotdeauna un semn de intelepciune. Uneori, dimpotriva!

Suntem atat de naivi cateodata. Fugim deseori de simplitatea unor cuvinte rostite, de starea interioara din noi. Nu am recunoaste nici in ruptul capului ceea ce simtim si ne face bine. Ducem povara propriului orgoliu. Nu mai stim sa zambim din simplitate,nu mai apreciem sinceritatea. Ne e teama sa fim generosi in cuvinte frumoase. Ne-am pierdut eu-l interior. Privim si nu vedem nimic. Ascultam ,dar nu auzim nimic. Atingem si nu simtim decat pustiu. Am uitat ce inseamna MULTUMESC. Pentru cele mai simple lucruri care ni se intampla. Pentru orice vorba frumoasa. Pentru fiecare zambet. Uitam ca sunt oameni care depind de surasul nostru de dimineata, oameni care supravietuiesc din aprecierile noastre, care traiesc si respira prin noi. Care nu stiu sa traiasca decat facandu-ne pe noi fericiti… iubindu-ne. Oameni care isi cladesc iubirea din aprecierile noastre. Cuvintele au o putere stranie asupra noastra. Ele pot distruge sau ridica. Totul depinde de ton. Una e cand spui : "apreciez faptul ca m-ai sunat sa-mi mai spui despre tine" si alta "te-ai gandit sa suni sa ma anunti si pe mine de tine?". Daca in prima situatie este prezentata aprecierea si se simte voalat o incurajare, in cealalta situatie: fara dubiu reprosul, nemultumirea.

Discutia poate deveni periculoasa doar folosind tonuri diferite. Indiferent de gandurile noastre nevinovate. Putem avea intentii bune si sa sfarsim jignind din numai cateva vorbe gresite in exprimare. Iubirea nu inseamna intotdeauna numai ce-ti doresti sa se indeplineasca, ci si ceea ce oferi. O mare importanta o are increderea. Si sa aratam aceasta convingere. Pentru ca atunci cand incurajam si aprobam gesturile si cuvintele frumoase, nu facem decat sa motivam si pe celalalt sa se poarte in continuare asa. Eliminam neincrederea, teama de exprimare. Insuflam curaj! Forta si putere de-a continua! In fiecare dintre noi exista un potential pe care il descatusam prin niste simple cuvinte de incurajare.

Nu incurajam pe nimeni fortand sa faca ceea ne dorim noi, ci trebuie ca si celalalt sa vrea. Cuvintele noastre dau doar increderea de care au nevoie, curajul necesar de-a face primul pas. Insa tonul folosit poate sa exprime iubire si intimitate sau condamnare si judecata.

Suferinta- blestem sau binecuvintare?

Exista anumite lucruri care pot fi intelese inainte de a porni pe calea credintei, insa exista si multe altele care presupun o anumita maturitate spirituala. Suferinta este unul dintre aceste lucruri.

Omul - credincios si necredincios, tanar sau batran, bogat sau sarac, crestin sau pagan, bun sau rau, femeie sau barbat deopotriva - nu este capabil sa evite suferinta, ea este atotcuprinzatoare. De vreme ce existi tu vei cunoaste suferinta. Nu am ales noi sa ne nastem, dar din moment ce ne-am nascut suntem obligati sa traim si implicit sa suferim.

Biblia arata ca suferinta, durerea si necazurile isi au inceputul cand un inger de lumina s-a razvratit impotriva stapanirii lui Dumnezeu. Invidia si mandria l-au impins spre dorinta de a-i vedea pe Adam si Eva inchinandu-se lui in locul Creatorului lor. Astfel, el a sedus-o mai intai pe Eva, vasul mai slab, iar apoi si pe Adam. Din acest moment, suferinta, necazul si blestemul si-au facut aparitia pe Pamant, iar deocamdata acestea nu pot fi evitate sau anihilate. Asadar, suferinta este legata organic de pacatul adamic, sau de Satana si de blestemul rostit de Dumnezeu asupra pamantului.

Pentru a sistematiza, macar sumar daca nu in detaliu, cauzele care stau la baza suferintei am ales prima epistola a lui Petru, care ne vorbeste, poate cel mai lamurit dintre epistolele nou testamentale despre acest subiect. Intelegem in I Petru ca suferinta are cel putin cinci cauze majore:

1. Incercarea propriei credinte

"In ea (adica "mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi") voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este cercat prin foc sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (I Petru 1:6, 7).

Apostolul Petru ne spune ca, mantuiti fiind, noi vom cunoaste deopotriva si bucurie si intristare. Iar pentru aceasta bucurie noi nu trebuie sa asteptam pana se termina intristarile, ci chiar cand vom trece prin ele ne putem bucura in Isus cu o bucurie negraita (I Petru 1:8).

Intristare si bucurie - simultan si succesiv. In ceea ce ne priveste am dori intr-adevar sa o cunoastem mai degraba pe a doua. Prima nu ne trebuie, dorim sa dispara total si definitiv. Si totusi, apostolul Petru arata ca suferinta este necesara si este hotarata de Dumnezeu. Sintagma "daca trebuie" are o importanta deosebita in citatul de mai sus. Cu alte cuvinte, vrea sa spuna apostolul Petru, intristarea noastra nu constituie parte a placerii lui Dumnezeu, insa daca trebuie (si Dumnezeu in mod sigur stie daca trebuie sau nu), El o va ingadui in viata noastra. Prin urmare, daca eu trec prin suferinta aceasta inseamna ca ea este necesara in viata mea si a fost permisa de Dumnezeu cu un scop foarte precis. Acest scop deseori scapa puterilor noastre de intelegere.

Acest lucru Petru il spune lamurit in cap. 3:17 "Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu sa suferiti pentru ca faceti binele, decat pentru ca faceti raul!" si 4:19 "Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu sa-si incredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa facea ce este bine ".

De ce este ea totusi necesara? Pentru a arata rolul si finalitatea suferintei, Apostolul Petru recurge la o comparatie a credintei noastre cu metalul cel mai pretios din lume. El ne spune ca omul, asemenea unei bucati de metal, in stare naturala este un amalgam de fragmente - aur, argint, lut, noroi, piatra, alte materiale sterile - aflate in stare haotica. Ori, aurul care este un material cat se poate de curat, trebuie separat de tot ce este strain. Prin urmare el va trebui trecut printr-un proces de forjare, topire, purificare si modelare. Prin acest procedeu, elementele vor fi separate, iar materialul pretios va fi si el decantat de impuritati, fragmente, prisos, haos, nebunie, impulsurile firii, influente ale sistemului demonic care domina lumea-. Iar Dumnezeu, in stiinta Lui a hotarat ca acest lucru sa se realizeze nu doar prin rugaciune si studiu biblic, ci si prin suferinta.

2. Slujirea semenilor (2:21-25)

"Caci Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca ci El sa slujeasca,..." (Marcu 10:45)

Ratiunea pentru care a suferit Hristos a fost slujirea, lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu.

Aceasta lucrare aduce cu sine ocara, vorbire de rau, critica, nedreptate, suferinta fizica uneori, umilinta, etc. De altfel Domnul Isus i-a prevenit pe ucenicii Sai de lucrul acesta "In lume veti avea necazuri.; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33b). Cel mai important este ca finalitatea unei vieti de slujire a semenilor, insotita inevitabil de suferinta, este intoarcerea acestora la Dumnezeu. Psalmul 126 fagaduieste asa de frumos: "Cel ce umbla plangand cand arunca samanta, se intoarce cu veselie, cand isi strange snopii".

Iata asadar ca fericirea veritabila oferita urmasilor Sai de catre Domnul Isus este mereu insotita de suferinta. Fericire si suferinta - simultan. De fapt a suferi "din pricina lui Hristos" inseamna a suferi pentru ca suntem implicati cu toata fiinta in lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu, iar bucuria noastra este legata organic de rod - frati si surori in Domnul. De asemenea bucuria noastra este in viitor legata de "aratarea lui Isus Hristos" (1:7) cand el ne va da "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (I Corinteni 2:9). Comparativ cu aceste lucruri deosebite suferinta noastra devine palida si nedemna de lamentarile noastre. Gloria slavei dupa care tanjim intrece infinit de mult suferintele pe care le induram aici. Este incurajator faptul ca intristarile noastre sunt "pentru putina vreme", adica limitate in timp si intensitate pe cand binecuvantarile divine --"lauda slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (1:7) - ca finalitate a suferintei; incomensurabile si eterne. Ce alinare pentru cei in suferinta!

3. Lupta cu pacatul si ispitele diavolului (3:18; 5:8, 9)

Dumnezeu nu obisnuieste sa le dea copiilor Sai daruri fara valoare. Orice lucru valoros in lumea care traim costa. Renumitul scriitor englez Oscar Wilde marturiseste ca lectia pe care a avut-o de invatat trecand prin desertul suferintei a fost smerenia. Iata ce spunea el: "Suferintele nu sunt lipsite de sens. Acum ceva ascuns din fiinta mea imi spune ca, pe lume nu exista nimic fara sens si ca suferinta are mai mult sens decat orice alt lucru. Acest ceva ascuns in strafundul eului meu, ca o comoara, este umilinta". Iata un motiv de ordin personal care are cuprins in sine ideea purificarii, ideea desavarsirii.

"Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii" a spus Domnul Isus in Predica de pe Munte. De ce ii fericeste Isus pe acestia? Pentru ca au ales durerea curatirii de pacate si a formarii unor trasaturi care nu se nasc in om decat odata cu suferinta. Viata cotidiana ne poate incetosa privirea, insa suferinta ni-i poate deschide si poate constitui mijlocul de eliminare a tot ce este pacat si ispita diavoleasca. In acest sens, Charles Spurgeon spunea un mare adevar: "Nici un om nu va imbraca vreodata haina neprihanirii lui Hristos pana nu este dezbracat de frunzele sale de smochin" Da, este dureroasa intalnirea ta cu Hristos. In hainele tale murdare preferi, ca si Apostolul Petru altadata, ca Domnul sa plece de la tine; insa El insista sa te curateasca si sa-ti ofere haine noi. Dar mai intai tu trebuie sa te dezbraci de toata influenta demonica deoarece Satan tinde sa-ti perverteasca insasi fiinta ta, caracterul. Dar noi avem optiunea fie sa ascultam de Dumnezeu prin incredere in El si consecventa fie sa ascultam de Satana, cedand ispitei.

Deci care este finalitatea unei asemenea cai? Domnul Isus continua si spune "...caci a lor este imparatia cerurilor". Asadar, calea suferintei este calea progresului spiritual, a desavarsirii si in nici un caz a propriei distrugeri.

4. Trairea in neprihanire si ascultare de Hristos (2:24 3:14; 4:4, 16)

Prorocul Vechiului Testament, Ieremia, a ales intr-adevar sa fie o "insula de lumina" in mijlocul unei "mari de intuneric". El a ales sa ramana fidel Dumnezeului sau. Chiar daca mesajul pe care il avea de transmis poporului era, in esenta, o amenintare si o judecata impotriva cetatii si a intregii tari. Aceasta cale a inclus in sine suferinta si aceasta nu din partea unui popor pagan, fara de Dumnezeu, ci chiar din partea poporului ales al lui Dumnezeu. Cu atat mai mult intre crestini si necrestini exista aceasta incompatibilitate. Daca un copil al lui Dumnezeu are ca principii de viata blandetea, dragostea, pacea, bunatatea, facerea de bine, infranarea poftelor, lumea prefera rautatea, ura, nesupunerea, facerea de rau, satisfacerea poftelor s.a.m.d. Credinciosul are siguranta pacatelor iertate si a vietii vesnice in Isus Hristos; iar ca principiu de traire credinta. Lumea nu are nici o siguranta, ea ere "credinta miopului" conform careia "aici e iadul, aici e raiul", atat si nimic mai mult. Daca viata si existenta unui credincios ii apartin in exclusivitate lui Dumnezeu, lumea este controlata de Satan, cel caruia i-a si inchinat taria. "De aceea - spune Petru - se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei, la acelasi potop de desfrau, si va batjocoresc" (4:4).

Diferenta merge mai departe atingand viata de dincolo, unde unii vor mosteni viata vesnica iar altii pierzarea vesnica. Datorita acestor diferente crestinul va avea de suferit.

De alta parte, disciplina suferintei - a marii suferinte conditionate de trairea in neprihanire si ascultare de Hristos - este singura care a infaptuit toate inaltarile de pana acum in sfera umanului. Ganditi-va la onoarea numelor amintite in cartea Evrei capitolul 11. Ganditi-va la crestinii din primele veacuri, din timpul lui Nero, Domitian, Titus, Marc Aureliu, Septimiu Sever, Decius, Valerian, s.a.m.d. Acesti oameni au cunoscut la orice pas din viata lor primejdia mortii. Suferintele extraordinare ale acestora ar trebui sa ne copleseasca.

De fapt toti eroii biblici, pe langa fericirea autentica si profunda au gustat mai mult decat suficient din paharul suferintei. Aceasta este si definitia crestinismului, in terminologia lui Steinhardt "reteta de fericire" si "tortura de neindurat", concomitent. Domnul Isus Hristos insusi descrie calea crestina ca fiind uneori foarte grea, alteori ca fiind foarte usoara. Variatii in extreme. El spune "ia-ti crucea si urmeaza-Ma". Imediat dupa aceasta el afirma: "jugul meu este bun si sarcina mea este usoara", aceasta este calea ingusta, calea ascultarii de Dumnezeu, singura cale care ne conduce spre cer. Alternativa nu exista.

5. Desavarsirea si intarirea noastra (5:10)

"Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere, si va va face neclintiti".

Suferinta este o lege a lumii in care traim, inscriindu-se in ordinea naturala a lucrurilor, avand o finalitate precisa. Dumnezeu isi asuma responsabilitatea ca in suferinta sa ne desavarseasca; sa ne intareasca; sa ne incarce cu putere si sa ne faca neclintiti. Stiind acest lucru mai putem considera suferinta ca un blestem-? Apostolul Pavel spune tanarului Timotei - "Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat" (2 Timotei 2:15). Iata suferinta este menita sa te incerce pentru a-ti conferi calitatea de "om incercat". Privita din acest punct de vedre suferinta devine un privilegiu.

Poate ca ti se pare ciudat ca toti din jurul tau sunt folositi de catre Dumnezeu; se pot bucura de viata si de lucrarea lor din Biserica, in timp ce tu esti lipsit de putere, discreditat pe nedrept si uitat. Stai linistit si nu renunta. Este doar tratamentul lui Dumnezeu pentru insanatosirea si intarirea ta. De fapt infrangerea pregateste noi victorii. Persevereaza pana la capat si cauta sa identifici cauza suferintei tale, precum si nevoia ta care inca n-a fost rezolvata in tine. Este cert ca singurul scop al lui Dumnezeu pentru care tu esti nevoit sa strabati desertul suferintei este binecuvantarea ta, intarirea si desavarsirea ta si proslavirea Lui.

In concluzie putem spune ca Dumnezeu foloseste suferinta in urmatoarele scopuri:

1. Sa ne incerce taria credintei

2. Sa-i castige pe cei pierduti

3. Sa ne curete de "impuritati"

4. Sa ne invete sa ne incredem mai mult in El

5. Sa ne desavarseasca caracterul.

Datoria mea si a ta este sa acceptam suferinta ca pe o modalitate a lui Dumnezeu de a ne binecuvantati caracterul. Sa nu pierdem aceasta binecuvantare.

Viata...

Ce este viata?

De multe ori ne punem aceasta intrebare, dar niciodata nu gasim un raspuns.

Am intrebat o privighetoare care zbura zglobie de pe un ram pe altul:

- Viata, mi-a raspuns ea, viata este cintec, un cintec continuu, un cintec prin care exprimam ceea ce simtim: fericire, bucurie, tristete, durere...

Viata, nu, viata este... frumusete, o frumusete divina, a protestat un trandafir desfacindusi maiestos petalele, o frumusete care chiar daca are spini, este perfecta.

Trecind in zbor o albina, zise zumzaind: Viata este activitate, atunci cind din zori si pina in seara muncesti, atunci cind la sfirsit de zi privesti cu o imensa placere la rodul muncii tale.

Viata este poezie, a gindit poetul stind aplecat asupra unei scrivanii vechi, tinind in mina o pana si insirindusi pe hirtie gindurile, sentimentele...

Un soldat care se plimba multumlt pe un cimp pustiit de cruzimea oamenilor, striga fericit, ridicind arma in sus: viata este o lupta si o biruinta! -apoi, plecindusi ochii si vazind sutele de cadavre, adauga: O lupta in care invingi si traiesti, sau pierzi si mori...

Eu cred ca viata este putere, imi raspunse foarte serios un rege care sta pe scaunul sau de domnie cu o demnitate impecabila. -Este atunci cind tu conduci o natiune intreaga, atunci cind toti iti cad la picioare pentru ati cistiga gratitudinea.

Stind pe malul marii si ascultind valurile care loveau intro stinca, doi indragostiti isi sopteau: Viata este dragoste, o dragoste care nu se va svirsi niciodata.

La un moment dat insa se auzi melodia unui mars funebru care se apropia incetul cu incetul si prin notele sale minore vroia sa spuna la toti ce este viata...

Dumnezeu cind iarta uita de tot greselile noastre...

M-am intrebat de multe ori oare de ce omul nu poate semana macar putin cu Domnul... cred ca ar fi totul altfel... e asa de greu de multe ori cand gresesti in viata, pentru ca inevitabil pacatul doare indiferent ce fel de pacat e... el lasa urme... insa parca e mult mai greu cand incerci sa te schimbi iar cei din jurul tau te considera la fel si poate de fiecare data ti se aduc aminte greselile... e greu mai ales cand in inima ta sti ca nu mai esti la fel... insa sigurul care iti poate cunoaste cu adevarat tainele inimii este Domnul... El ne iarta si uita pentru totdeauna greselile noastre atunci cand exista pocainta in viata noastra... cred ca El stie prin ce trecem in viata aceasta si cat de greu sau usor ne este...

Domnul sa fie intotdeauna cu noi...

Povestea ochilor...

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna
gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos,
ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a
socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui
inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:Sa ai grija de ochii
tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"
Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata
noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.
Viata este un cadou! Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te
la cineva care nu poate sa vorbeasca.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are
ce sa manance.

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu
pentru o companie.

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de
tanar de pe acest pamant INAINTEsa te plangi de copii, gandeste-te la
cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o,
gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva
care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care
ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni
dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului
nostru.

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata!

Nu singura!

Care dintre noi nu a simţit măcar odată acea presiune psihică ori acea descurajare profundă, provocată de circumstanţe nefavorabile nouă, de muntele de probleme ce, stând în faţa noastră, pare imposibil de urcat? Ai fost vreodată deznădăjduit când nu ai ştiut pe ce cale să o apuci? Sunt momente când te întalneşti faţă în faţă cu uriaşul Goliat şi ştii că unica soluţie este să-l înfrunţi... Singura problemă este că el pare atât de mare, atât de impunător, iar tu, atât de mic!

Personal, m-am regăsit nu doar o dată în faţa unui asemenea gigant, negăsind ieşirea dintr-o anumită situaţie sau nevăzând cum aş putea realiza ceea ce mi-am propus. Ca şi mulţi dintre voi, şi eu am realizat cât de puţine se pot obţine prin efort propriu. M-aş fi îmbogăţit până acum, dacă aş fi primit câte un leu pentru fiecare încercare de a mă descurca singură. Dar, dacă ar trebui să scad din această sumă pentru fiecare dată când am eşuat de una singură, aş ajunge probabil destul de repede la faliment.

Vestea buna este că putem alege să nu fim pe cont propriu. Putem alege, ca şi David, să-L luăm cu noi pe Dumnezeu la luptă împotriva uriaşului Goliat, orice formă ar lua acesta în viaţa noastră. Cu El, toate lucrurile sunt mai simplu de controlat. Este mai uşor dacă-I predai Lui nu doar volanul, ci şi pedalele şi-L laşi să-ţi arate, pas cu pas, ce are pregătit pentru tine, decât să pleci la drum de unul singur.

Dar să nu uiţi niciodată, Dumnezeu e prea bun ca să fie crud, prea înţelept ca să greşeasca, prea puternic ca să scape lucrurile de sub control, te iubeşte prea mult ca să te părăsească...

"Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde" - Ieremia 29:11

Ce faci aici?

Dacă ne uităm în 1 Împăraţi 19:9-11, o să vedem o scenă foarte rară în Biblie. După ce Ilie a învins, prin puterea şi planul lui Dumnezeu, el fuge la auzul ameninţărilor Izabelei.

Nu vorbim aici de contrastul dintre Ilie - slujitorul şi Ilie - omul, ci vreau să ne uităm la atitudinea lui Ilie. După ce face o lucrare mare, se ascunde în peşteră, iar Dumnezeu îl întreabă "Ce faci tu aici, Ilie?"; iar Ilie începe să răspundă "Doamne, am făcut...". Interesant e că Dumnezeu nu l-a întrebat asta. El l-a întrebat "Ce faci?" nu "Ce-ai făcut?".

De multe ori, după o lucrare în care Dumnezeu Îşi arată măreţia în viaţa noastră, noi ne ascundem după neputinţa noastră, la auzul unei provocări, de parcă Dumnezeu ar obosi să Îşi mai arate slava încă odată.

Poate ar trebui să ne întrebăm noi, cei care suntem de mult creştini şi am văzut minunile Lui, "Ce facem aici?" în viaţa noastră, în familie, în lucrare. Mai suntem acolo unde ne-a chemat Domnul sau ne mai ascundem în peştera propriilor neputinţe?

Cum a intrat pacatul in lume?

'' ... printr-un singur om a intrat pacatul in lume" (Romani 5:12). Caderea omului se gaseste deschisa la Geneza 3:1-24. Cind Adam a pacatuit, iar saminta lui a devenit stricata (1Petru 1:23).

De aceea noi sintem pacatosi, pentru ca am fost nascuti in pacat (Psalmul 51:1). Nu este nevoie sa-i inveti pe copii sa fie rai, ci dimpotriva trebuie sa-i inveti sa fie buni. Nu-i nevoie sa-i inveti sa minta, ci dimpotriva trebuie sa-i inveti sa spuna adevarul.

" ... Astfel dar, dupa cum printr-un singur pacat(a lui Adam) a venit o condamnare, care i-a lovit pe toti oamenii..." (Romani 5:18). Dupa Cuvintul lui Dumnezeu, toti oamenii sint pacatosi, toti au si fost condamnati (1Ioan 3:18), "Toti au pacatuit" (Romani 3:23). Pacatul a intrat in lume prin primii nostri parinti in Gradina Edenului, si toti au pacatuit pentru ca toti sunt pacatosi.

Omul pacatuieste de buna voie pentru ca este pacatos din fire. Prin urmare, puterea pe care o are pacatul asupra ta, este pe potriva placerii pe care ai avut-o pentru el...

"Plata pacatului este moartea. "

Dupa ce omul a pacatuit au aparut trei feluri de morti. Moartea nu nimiceste; ea numai desparte. In Gradina Edenului ea l-a despartit pe om de Dumnezeu din punct de vedere spiritual; aceasta este moartea spirituala. Moartea naturala desparte duhul si sufletul de trup; aceasta este moartea fizica. In moartea finala, ea il desparte pentru totdeauna pe om de indurarea lui Dumnezeu; aceasta este moartea vesnica...

Femeia!

Fii unica! Ai curaj sa fii altfel! Deschide drumuri! Fii in frunte! Fii tipul de femeie care in fata problemelor imbratiseaza viata in continuare si paseste fara teama spre noi provocari. Mergi mai departe!

Cauta adevarul si slujeste regatul, oricare ar fi acesta: casa, serviciul, familia - cu inima plina de iubire. Fii regina! Fii blinda, plina de bunatatea si iubire. Mintea ta sa nasca idei inovatoare si bucura-te de feminitatea ta! Suntem aici sa invatam lumea sa iubeasca... Nu conteza prin ce ai trecut, de unde vii sau ceine sunt parintii tai, nici statutul tau social. Nimic din toate astea nu conteaza... Ceea ce conteaza este cum alegi sa traiesti, sa dai glas iubirii prin munca ta, prin familia ta, prin ceea ce ai de daruit lumii... Fii regina. Fii stapina fortei si maretiei tale!

Pentru că eşti femeie: fii un altar de închinare pentru bărbatul tău, fii o mireasmă pentru viaţă, fii o lumină pentru casă, fii bucurie pentru suflet, fii şcoală şi înţelepciune, fii binecuvântare la masă, fii floarea ce nu se vestejeşte, fii muza care fericeşte!

Va doresc din suflet: să fiti parfum ce nu se iroseşte, să fiţi răbdare ce nu oboseşte, să fiţi o floare ce nu se ofileşte, să fiţi izvor de înţelepciune ce nu seacă, să fiţi căldură care nu se stinge niciodată, să fiţi putere care nu se termină, să fiţi o sursă de bucurie, să fiţi o muză de dragoste şi iubire! Fiţi în fiecare zi, doar o astfel de femeie!

Cum sa ne rugam?

"Iata dar cum trebuie sa va rugati." Domnul nostru a dat astfel un model de rugaciune, dupa ce unul din ucenicii Lui I-a zis:

"Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum i-a invatat si Ioan pe ucenicii lui." (Luca 11:1)

1. Trebuie sa ne rugam catre "Tatal nostru care esti in ceruri", pentruca El este Atotputernic, Atotintelept, Atotiubitor. Suntem, de asemenea invatati sa ne rugam in Numele lui Isus(Ioan 14:13-14), depinzind de influenta nemijlocitoare a Duhului Sfint(Romani 8:26-27).

2. Trebuie sa ne rugam ca voia Lui sa se faca in toate.

3. Trebuie sa ne rugam pentru venirea Imparatiei Sale(Matei 25:31-46).

4. Trebuie sa ne rugam pentru nevoile noastre zilnice.

5. Trebuie sa ne rugam pentru iertare si sa o punem in practica iertind pe altii.

6. Trebuie sa ne rugam pentru calauzirea Domnului si izbavirea de Cel Rau.

7. Trebuie sa ne rugam cu credinta, caci fara credinta este imposibil sa-I fim placuti Lui(Evrei 11:6).

Aceasta rugaciune este una scurta, pentru lucruri bune si precizate.

De ce sa ne rugam?

Roaga-te,

1. Pentru ca Isus le-a spus ucenicilor ca: "trebuie sa se roage necurmat". Rugaciunea este de neaparata trebuinta. Ti s-a poruncit sa te rogi (Matei 26:41)

2. Pentru ca rugaciunea este singura cale de a obtine ceva de la Dumnezeu. "... nu aveti pentruca nu cereti" (Iacov 4:2)

3. Pentru ca exista bucurie in rugaciune (Ioan 16:24)

4. Pentru ca rugaciunea te va izbavi de toate necazurile (Psalmul 34:6)

5. Pentru ca rugaciunea poate descuia incaperea in care este pastrata comoara intelepciunii lui Dumnezeu (Iacov 1:5)

6. Pentru ca este un pacat sa nu te rogi (1Samuel 12:23)

7. Pentru ca pacatosii pot fi mintuiti cind se roaga cu credinta (Romani 10:13-14)

8. Pentru ca Isus, cit a fost in trup pe acest pamint, S-a rugar deseori Tatalui. Deci, daca Isus, Fiul lui Dumnezeu a avut nevoie sa se roage, atunci noi ar trebui sa ne rugam "neincetat".

Ce este rugaciunea?

Rugaciunea inseamna a cere si a primi; este o stare de vorba cu Dumnezeu. Inseamna a-I face cunoscuta Lui prin credinta nevoia ta. Textul de la Matei 7:7-8 spune asa: "Cereti si vi se va da; cautati, si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere, primeste; cine cauta, gaseste; si celui care bate, i se deschide". La prima vedere se par a fi niste cuvinte simple, incit sintem in pericol de a nu reusi sa ne dam seama de imensitatea acestora. Domnul nostru il invata pe credincios sa ceara, sa caute si sa bata, intrucit aceste trei cuvinte acopera intregul cadru al rugaciunii.

1. Rugaciunea inseamna a cere si a primi. Cind cunosti voia lui Dumnezeu privind o nevoie, fie ca e materiala, fie ca e spirituala, poti cere si primi. Aceasta este rugaciunea dupa voia lui Dumnezeu descoperita omului.

2. Rugaciunea inseamna a cauta si a gasi. Cind nu cunosti voia lui Dumnezeu referitoare la o nevoie materiala sau spirituala, trebuie sa cauti prin rugaciune voia Sa privitoare la aceasta nevoie pina ce o vei gasi. Aceasta este rugaciunea pentru cunoasterea voii nedescoperite a lui Dumnezeu pentru o nevoie anume.

Rugaciunea inseamna a bate si a ti se deschide. Cind cunosti voia lui Dumnezeu si gasesti o inca inchisa, trebuie sa bati si iar sa bati pina ce Dumnezeu deschide usa. Aceasta este rugaciunea staaruitoare- rugaciunea care muta muntii prin credinta. Rugaciunea care bate continuu dureaza pina cind imposibilul devine posibil. Aceasta este rugaciunea care poate face minuni. Toate lucrurile sint cu putinta cind ceri, cind cauti, cind bati...

Rugaciunea!

Rugaciunea este la fel de veche ca si omul, dupa cum este scris in Geneza 4:26- "Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului". Ea este tot asa de universala ca si religia si tot asa de instinctiva ca si respiratia, fiind practicata intr-o forma sau alta de oamenii tuturor religiilor.

Rugaciunea izvoraste din inima impreuna cu o nevoie care trece dincolo de posibilitatile omului de a o implini singur. Rugaciunea este o recunoastere din partea omului ca exista o fiinta superioara lui.

Cei mai multi oameni incearca sa se roage, insa asa de putini stiu cum sa o faca! Exista doua feluri de rugaciuni: rugaciuni care ajung la Dumnezeu si cele care nu ajung la El. Isus a infatisat acest adevar prin pilda cu fariseul si vamesul (Luca 18:9-14). Cei doi au mers in acelasi loc si in acelasi timp, pentru a face acelasi lucru- sa se roage.

Fariseul s-a rugat cu o mindrie religioasa, asteptind raspuns de la Dumnezeu pentruca se credea vrednic. El I-a facut cunoscut lui Dumnezeu bunatatea lui, socotindu-se pe sine mai bun decit altii. El se mindrea cu faptele lui bune spunind: "Eu postesc, eu dau!". Acesta este felul de rugaciune care nu ajunge la Dumnezeu- o rugaciune bazata pe indreptatirea de sine.

Sa ne uitam acum la vames si la rugaciunea lui. El a venit la Dumnezeu cu o mare umilinta, constient de nevrednicia lui, marturisind ca este pacatos si cerind mila de la El. Acesta este felul de rugaciune care ajunge la Dumnezeu- rugaciunea bazata pe adevarata indreptatire.

Rugaciunea este un privilegiu foarte pretios pentru ca ea te aduce intr-o strinsa partasie cu Dumnezeu, exprimind nevoia pe care tu o ai de El si totala ta dependenta fata de El.

Pentru fumat- inchisoare!

Daca despre tutun se stie ca acum 6000 de ani era cultivat si folosit in scopuri religioase de indienii maia din America Centrala, apoi istoria trabucului nu a fost scrisa vreodata. Da, arheologii gasesc pe continentul american pipe pentru fumatul tutunului. Da, s-a stabilit ca indienii maia s-au raspindit pe tot teritoriul de astazi al Americii de Nord si de Sud. Da, practic toata populatia acestor teritorii deprinsese obiceiul de a fuma. Dar nici o dovada a faptului cind anume a aparut trabucul. De aceea, istoria trabucului dateaza din ziua cind Cristofor Columb a pasit pe pamintul amerucan- 12 octombrie 1492.

A inceput totul cu o greseala prosteasca si regretabila. Columb, ce tinea drumul spre India, din greseala a poposit in America. In schimb anume data de 29 octombrie trebuie insemnata pe veci in inimile fumatorilor din toatea lumea! In aceasta zi doi conchistadori ai lui Columb, au acostat la tarmurile Cubei, unde au dat de bastinasi fumind. Acestia au tras citeva fumuri cu bastinasii si chiar au adus citeva trabucuri in Spania, unde le-au fumat in public. Pentru aceaste isprava au fost inchisi pentru 3 ani. Dupa cum vedeti, asa numita "civilizatie" s-a opus tutunului. La scurt timp fumatul devine la moda pentru elita societatii de pe atunci: doar tutunul costa foarte mult.

In zilele noastre consumul de tutun la populatia adulta este în crestere, indiferent de starea sociala, constituind peste 46% printre barbati si peste 28% printre femei. In Moldova, la evidenta Institutului Oncologic se afla peste 2 mii de bolnavi cu cancer pulmonar. Cele mai frecvente cauze de deces prin boli atribuite fumatului sunt cancerul de buze, gura si faringe (92% la barbati si 61% la femei), cancerul pulmonar (90% - barbati si 79% - femei), cancerul de laringe (81% - barbati si 87% - femei), Medicii sustin ca cel mai periculos fumatul este pentru tinerii cu vârsta cuprinsa între 15-25 de ani. Expertii estimeaza ca un adolescent care fumeaza pâna la o vârsta mijlocie îsi scurteaza viata cu 24 de ani. În fiecare an, la 31 mai, este consemnata Ziua Mondiala a Fara Tutun. Anual, la nivel global, sunt înregistrate circa 5 milioane de decese premature atribuite consumului produselor de tutun.

Incepe cu tine, spune STOP fumatului. Societatea are nevoie de tine viu, familia are incredere in tine, nu-ti scurta firul vietii. Tu poti sa fii un exemple frumos pentru copii tai!

Moldova- meleagul binecuvîntat!

Melodiile nationale, tandre şi pasionante, dansurile înfocate se pare că nasc din azurul cerului şi din sufletul fierbinte al pămîntului rodnic încălzit de razele soarelui generos. Sîntem un popor viu prin faptul că suntem cu totii la fel. Toti radem in aceeasi limba si plîngem cu aceleasi suspine. Toti avem mari calitati si doar niste mici defecte. Sa fim demni, curajosi si iubitori. Omenia a fost suflata in noi o data cu viata. Citisem undeva, ca la Judecata de Apoi nu vom fi categorisiti dupa culoarea pielii, realizări si grade ştiintifice, averi sau limbi vorbite, ci dupa omenia rămasă în noi. S-o păstram cu sfinţenie. Este podoaba noastra, a întregului popor...

Minunatele peisaje inconfundabile, bătrînul codru, ospitalitatea băştinaşilor- acestea sînt principalele elemente prin care impresionează Moldova orice inimă.

Dragostea lui Dumnezeu pentru acest pamînt a existat din-totdeauna, indiferent de conducători şi forme de guvernămînt, în pofida greutăţilor, războaielor şi revoluţiilor. Sîntem binecuvîntaţi de Cel de sus pentrucă avem o moşia străbună pe care se oglindeşte viaţa, munca, lupta şi aspiraţiile oamnenilor.

Naşterea din nou...

„Oricine este născut din Dumnezeu nu mai continuă sa păcatuiască, pentrucă sămânţa Lui ramîne in el; si nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnzeu.” (1Ioan 3:9)

Acesta este unul dintre cele mai greşite intelese versete din Biblie. Să nu uitam ca versetul de mai sus vorbeste despre o faptura nouă- nu de una veche- pentru că faptura cea veche nu este născuta din Dumnezeu. Firea veche este născuta din omul căzut in păcat si este stricată. Firea noua este născuta din Dumnezeu si este sfîntă.

Întîi, sa vedem ce spune acest verset despre făptura nouă:
1.Făptura nouă nu păcătuieste, pentrucă este nascută din „sămînta lui Dumnezeu”.
2.Făptura nouă nu poate să păcătuiască pentru că aceasta este fire dumnezeiască şi fiindcă Dumnezeu nu poate păcătui, faptura noua care iese din sămânţa lui sfîntă nu poate păcătui.

În al doilea rînd, să vedem ce spune Dumnezeu despre firea cea veche.
1.Firea veche păcătuieşte ori de cîte ori o laşi să păcătuiască. În starea de copil al lui Dumnezeu, tu poţi să pui stăpînire pe firea ta veche nesupunîndu-te dorinţelor cărnii; sau firea veche va pune stăpînire pe tine şi atunci vei ducce o viatp de înfrîngeri.
2.Nimic bun nu locuieste în firea veche. Puterea de a trăi o viaţă neprihănită nu se poate găsi în firea veche; aceasta se poate găsi numai în firea nouă.

Dacă ai fost „născut din nou”, ai două firi- cea veche şi cea nouă- şi tu vei umbla după una din cele două. Care va fi aceasta?

Raspunde Dumnezeu la toate rugaciunile?

De la Geneza pina la Apocalipsa, Biblia este plina de rugaciuni ascultate. Ti se da porunca sa te rogi, iar Dumnezeu a promis ca va raspunde. (Ieremia 33:3)

Care sint cerintele ca rugaciunile noastre sa fie ascultate? Mai intii tu trebuie sa ramii in El; aceasta inseamna a umbla in El, a raspunde cu orice pret in voia Sa desavirsita(Romani 12:1-2). In al doilea rind, cuvintele Sale trebuie sa ramina in tine, ele trebuie sa fie o parte din viata ta. Trebuie sa fii umplut si calauzit de Cuvintele Sale(Coloseni 3:16-17). Indeplineste aceste doua cerinte si rugaciunile tale vor fi ascultate...

1.Raspunsul vine uneori imediat. Petru a umblat pe ape ca sa ajunga la Isus, si cind a inceput sa se afunde, s-a rugat: ”Doamne, scapa-ma!” si raspunsul a venit imediat. (Matei 14:21-31)
2.Raspunsul uneori intiezie. Intirzierea este dupa voia Sa(Romani 8:28). Invierea lui Lazar este un bun exemplu a unei rugaciuni ascultate cu intirziere. Lazar era bolnav. Maria si Marta au trimis dupa Isus ca sa vina sa-l vindece, dar Isus si-a aminat venirea pina cind Lazar a murit si a stat in mormint patru zile. Dupa aceea a venit si la inviat din morti. Raspunsul a fost intirziat, dar nu respins(Ioan 11:1-44)
3.Raspunsul este uneori „NU”. Cind Dumnezeu raspunde cu un „NU”, El intotdeauna isi insoteste raspunsul cu pace(Filipeni 4:6-7) si har(Corinteni 12:7-10).
4.Raspunsul este uneori diferit de ceea ce asteptai tu sa fie. Te rogi pentru pace si Dumnezeu iti trimite multe necazuri- pentruca „necazul aduce rabdare”(Romani 5:3). Dumnezeu raspunde la toate rugaciunile tale, dar nu dupa toate dorintele tale, ci dupa voia Sa cea desavirsita.

Violenta in familie

In societatea noastra fenomenul violentei in familie este putin constientizat. Desi majoritatea recunosc ca exista aceasta problema, ea este perceputa in mod diferit.
In acest context, a fost realizat un sondaj vizavi de aceasta problema. Interlocutorii au fost rugati sa raspunda la intrebarea: Ce inseamna violenta in familie?

Liuba: "Violenta in familie inseamna atitudinea agresiva a parintilor manifestata fata de copii. Aceasta se intimpla atunci cind acestora nu le sint respectate drepturile, nu li se cere parerea. Relatiile violente dintre sot si sotie influenteaza foarte mult copiii."

Ludmila: "Unii parinti sint violenti cu copiii lor. Aceasta cred ca e violenta in familie. Dar, se poate vorbi despre violenta atunci cind sotul ofenseaza sotia si aceasta se rasfringe negativ asupra copiilor."

Ion: "Eu consider ca violenta in familie e atunci cind parintii maltrateaza copiii".
Si doar 2 din cei 7 participanti la sondaj, Valentin de 48 de ani si Iulia de 22 de ani, cred ca violenta in familie e atunci cind relatiile dintre sot si sotie sint tensionate, stresante si cu consecinte tragice pentru copiii lor.

Valentin: "E o problema cind unul din soti domina in relatie si ia de unul singur deciziile care ii priveste pe toti membrii familiei. Eu cred ca in familie trebuie sa existe o armonie, iar sotul si sotia urmeaza sa participe la luarea deciziilor, la rezolvarea tuturor problemelor de comun acord. Fiecare trebuie sa fie liber sa-si expuna liber opinia."

Iulia: "Violenta in familie... Cind sotul isi bate sotia sau copiii."
Ina Poustovan, psiholog, lector universitar: Prin termenul de violenta se intelege orice act agresiv sau orice abuz emotional, fizic, sexual aplicat asupra unei persoane. In familie se pot manifesta diferite tipuri de violenta: violenta fizica si violenta psihologica. In categoria de violenta fizica se refera orice atac asupra unei persoane. Violenta psihologica este un tip de violenta indirecta care influenteaza si discrimineaza victima ca atare, si se manifesta prin sarcasm, ironie, luare in deridere, atacind imaginea de sine si personalitatea individului. Violenta psihologica poate avea urmari mai grave decit cea fizica. De ce? Pentru ca durerea fizica se trateaza, cea psihologica - e cu consecinte de lunga durata.
In continuare interlocutorii au fost intrebati ce cred ei despre actualitatea acestei probleme.

Ion si Olga nu stiu cit de actuala este problema. Liuba, Valentin, Ludmila si Iulia au sustinut ca violenta in familie este o problema foarte actuala in societatea noastra.

Liuba: "Cred ca este foarte actuala. Multe casatorii acum sint incheiate din interes, sotii nu se iubesc si, de regula, de aici apare violenta in familie."

Valentin: "Cred ca este destul de actuala, in deosebi in mediul rural. De multe ori, problema apare din cauza ca sotul se comporta ca un adevarat despot: sotia este batuta, este injosita, ea nu poate sa se implice nemijlocit in rezolvarea problemelor care apar in familie..."

Ludmila: "Este foarte actuala. Am auzit multa lume discutind despre aceasta problema. Trebuie sa facem ceva pentru a o stopa."
Dna Ina Poustovan, in baza datelor obtinute in cadrul studiului efectuat in 2002 in Republica Moldova, sustine ca problema este una grava la noi in tara, fapt recunoscut de participanti.

Ina Poustovan: Conform studiului din anul 2002, s-a observat ca atit femeile, cit si barbatii recunosc ca la noi in republica exista fenomenul violenta in familie. Pe de alta parte, mai des ca victima a violentei apare femeia: din 100 de cazuri in 94-95 de cazuri victima este femeia, si doar in 5-6 cazuri - barbatul. Ceea ce m-a mirat este ca barbatii considera ca exista violenta, dar ei nu cred ca bataia/loviturile sau amenintarile sint acte violente. Din ce motiv? Eu explic aceasta prin faptul ca violenta este atit de mult implantata in cultura si mentalitatea noastra, incit noi ne-am obisnuit sa nu putem face diferenta intre un comportament violent si nonviolent.

Cauzele violentei

Sărăcia, şomajul şi resursele financiare limitate ale populaţiei, reprezintă elementele definitorii, ce generează deseori situaţii de abuz în familie. Aproximativ 76% din respondenţi au evidenţiat sărăcia şi situaţia materială nefavorabilă a familiei ca una din cele mai frecvente cauze ce duc la violenţă. Lipsa locului de muncă de asemenea e considerată a fi una din cauzle majore ce provoacă situaţii de abuz a femeii si copiilor in cadrul familiei.
Cu toate că o bună parte din femei au recunoscut că, cazurile când soţul vine acasă în stare de ebrietate sunt rare, totuşi 70% - văd problema consumului de alcool, drept o cale directă spre violenţă.

Solutiile pentru prevenirea si stoparea acestui fenomen?

Solutii ar putea fi multe. In primul rind, ar trebui sa functioneze un mecanism de sustinere a victimelor violentei in familie si de pedepsire a persoanelor agresoare. La moment sint deschise mai multe centre pentru persoanele victime ale violentei in familie.
Dar, eu cred ca o solutie ar fi ca nu societatea sa ne rezolve problema, ci noi singuri sa incercam s-o rezolvam. Poate o solutie pentru fiecare din noi ar fi sa analizam si sa intelegem situatia in care ne aflam si sa incepem sa schimbam lucrurile. Fiecare din noi: barbati si femei, ar trebui sa intelegem ca violenta este durere si suferinta care ne afecteaza in aceeasi masura. Cred ca trebuie sa gasim mai multa intelegere si sustinere reciproca.
O problema nu se rezolva prin violenta, ea se rezolva prin comunicare, cooperare. Daca e o problema, atunci trebuie s-o discutam impreuna si sa incercam s-o rezolvam. Comportamentul violent, limbajul sarcastic, ironic nu sint solutii pentru rezolvarea conflictului, ci doar pentru agravarea lui.