Libertatea Cuvîntului

MULTUMESC!

2010-07-27T12:51:00.000-07:00

Multumesc… pentru faptul ca traiesc amintiri si clipe frumoase. Multumesc ca exista cineva care se gandeste la mine.

Cand am zis ultima data asta? Un cuvant simplu, greu de rostit. O reactie normala de multumire. Pentru ca ni se face un bine. Un bine pe care fiecare il caracterizeaza cum vrea. Pe care il acceptam sau nu. Un bine pe care il simtim sau nu important. Nu e o haina pe care o probam, o purtam de cateva ori si apoi o aruncam in sifonier. E parte din starea noastra de spirit. O umbra a constiintei. Doar 9 litere care ne fac mai frumosi, sufleteste vorbind. Doar rostindu-le, capeti zambetul multumirii de sine. Pentru ca traim cu nevoia recunoasterii de catre celalalt de langa noi a meritelor noastre, vrem sa fim importanti, unici. Vrem sa ni se multumeasca pentru orice. Si ne este atit la indemana sa o facem. Simplu, fara cantare, fara sa ne zgarcim, egoisti in orgoliul propriu. Cu fiecare "multumesc" rostit devenim oamenii care ar fi trebuit sa fim. Nu ati simtit niciodata puterea unui... multumesc? Sa fii vesnic recunoscator ca este cineva care se gandeste sa-ti faca, nu neaparat o favoare.

Spune MULTUMESC… si-ti vei simti sufletul eliberat. Si nu uita sa multumesti de fiecare data cand ti se ofera ceva, cand ti se va face cite ceva. Pentru ca… mereu exista un cineva.

CUVINTELE DE INCURAJARE!

2010-07-27T12:25:00.000-07:00

Incepeti prin a va face ordine in tacerile care va sufoca intimitatea. Caci tacerea nu este intotdeauna un semn de intelepciune. Uneori, dimpotriva!

Suntem atat de naivi cateodata. Fugim deseori de simplitatea unor cuvinte rostite, de starea interioara din noi. Nu am recunoaste nici in ruptul capului ceea ce simtim si ne face bine. Ducem povara propriului orgoliu. Nu mai stim sa zambim din simplitate,nu mai apreciem sinceritatea. Ne e teama sa fim generosi in cuvinte frumoase. Ne-am pierdut eu-l interior. Privim si nu vedem nimic. Ascultam ,dar nu auzim nimic. Atingem si nu simtim decat pustiu. Am uitat ce inseamna MULTUMESC. Pentru cele mai simple lucruri care ni se intampla. Pentru orice vorba frumoasa. Pentru fiecare zambet. Uitam ca sunt oameni care depind de surasul nostru de dimineata, oameni care supravietuiesc din aprecierile noastre, care traiesc si respira prin noi. Care nu stiu sa traiasca decat facandu-ne pe noi fericiti… iubindu-ne. Oameni care isi cladesc iubirea din aprecierile noastre. Cuvintele au o putere stranie asupra noastra. Ele pot distruge sau ridica. Totul depinde de ton. Una e cand spui : "apreciez faptul ca m-ai sunat sa-mi mai spui despre tine" si alta "te-ai gandit sa suni sa ma anunti si pe mine de tine?". Daca in prima situatie este prezentata aprecierea si se simte voalat o incurajare, in cealalta situatie: fara dubiu reprosul, nemultumirea.

Discutia poate deveni periculoasa doar folosind tonuri diferite. Indiferent de gandurile noastre nevinovate. Putem avea intentii bune si sa sfarsim jignind din numai cateva vorbe gresite in exprimare. Iubirea nu inseamna intotdeauna numai ce-ti doresti sa se indeplineasca, ci si ceea ce oferi. O mare importanta o are increderea. Si sa aratam aceasta convingere. Pentru ca atunci cand incurajam si aprobam gesturile si cuvintele frumoase, nu facem decat sa motivam si pe celalalt sa se poarte in continuare asa. Eliminam neincrederea, teama de exprimare. Insuflam curaj! Forta si putere de-a continua! In fiecare dintre noi exista un potential pe care il descatusam prin niste simple cuvinte de incurajare.

Nu incurajam pe nimeni fortand sa faca ceea ne dorim noi, ci trebuie ca si celalalt sa vrea. Cuvintele noastre dau doar increderea de care au nevoie, curajul necesar de-a face primul pas. Insa tonul folosit poate sa exprime iubire si intimitate sau condamnare si judecata.

Suferinta- blestem sau binecuvintare?

2010-03-08T02:53:00.000-08:00

Exista anumite lucruri care pot fi intelese inainte de a porni pe calea credintei, insa exista si multe altele care presupun o anumita maturitate spirituala. Suferinta este unul dintre aceste lucruri.

Omul - credincios si necredincios, tanar sau batran, bogat sau sarac, crestin sau pagan, bun sau rau, femeie sau barbat deopotriva - nu este capabil sa evite suferinta, ea este atotcuprinzatoare. De vreme ce existi tu vei cunoaste suferinta. Nu am ales noi sa ne nastem, dar din moment ce ne-am nascut suntem obligati sa traim si implicit sa suferim.

Biblia arata ca suferinta, durerea si necazurile isi au inceputul cand un inger de lumina s-a razvratit impotriva stapanirii lui Dumnezeu. Invidia si mandria l-au impins spre dorinta de a-i vedea pe Adam si Eva inchinandu-se lui in locul Creatorului lor. Astfel, el a sedus-o mai intai pe Eva, vasul mai slab, iar apoi si pe Adam. Din acest moment, suferinta, necazul si blestemul si-au facut aparitia pe Pamant, iar deocamdata acestea nu pot fi evitate sau anihilate. Asadar, suferinta este legata organic de pacatul adamic, sau de Satana si de blestemul rostit de Dumnezeu asupra pamantului.

Pentru a sistematiza, macar sumar daca nu in detaliu, cauzele care stau la baza suferintei am ales prima epistola a lui Petru, care ne vorbeste, poate cel mai lamurit dintre epistolele nou testamentale despre acest subiect. Intelegem in I Petru ca suferinta are cel putin cinci cauze majore:

1. Incercarea propriei credinte

"In ea (adica "mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi") voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este cercat prin foc sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (I Petru 1:6, 7).

Apostolul Petru ne spune ca, mantuiti fiind, noi vom cunoaste deopotriva si bucurie si intristare. Iar pentru aceasta bucurie noi nu trebuie sa asteptam pana se termina intristarile, ci chiar cand vom trece prin ele ne putem bucura in Isus cu o bucurie negraita (I Petru 1:8).

Intristare si bucurie - simultan si succesiv. In ceea ce ne priveste am dori intr-adevar sa o cunoastem mai degraba pe a doua. Prima nu ne trebuie, dorim sa dispara total si definitiv. Si totusi, apostolul Petru arata ca suferinta este necesara si este hotarata de Dumnezeu. Sintagma "daca trebuie" are o importanta deosebita in citatul de mai sus. Cu alte cuvinte, vrea sa spuna apostolul Petru, intristarea noastra nu constituie parte a placerii lui Dumnezeu, insa daca trebuie (si Dumnezeu in mod sigur stie daca trebuie sau nu), El o va ingadui in viata noastra. Prin urmare, daca eu trec prin suferinta aceasta inseamna ca ea este necesara in viata mea si a fost permisa de Dumnezeu cu un scop foarte precis. Acest scop deseori scapa puterilor noastre de intelegere.

Acest lucru Petru il spune lamurit in cap. 3:17 "Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu sa suferiti pentru ca faceti binele, decat pentru ca faceti raul!" si 4:19 "Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu sa-si incredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa facea ce este bine ".

De ce este ea totusi necesara? Pentru a arata rolul si finalitatea suferintei, Apostolul Petru recurge la o comparatie a credintei noastre cu metalul cel mai pretios din lume. El ne spune ca omul, asemenea unei bucati de metal, in stare naturala este un amalgam de fragmente - aur, argint, lut, noroi, piatra, alte materiale sterile - aflate in stare haotica. Ori, aurul care este un material cat se poate de curat, trebuie separat de tot ce este strain. Prin urmare el va trebui trecut printr-un proces de forjare, topire, purificare si modelare. Prin acest procedeu, elementele vor fi separate, iar materialul pretios va fi si el decantat de impuritati, fragmente, prisos, haos, nebunie, impulsurile firii, influente ale sistemului demonic care domina lumea-. Iar Dumnezeu, in stiinta Lui a hotarat ca acest lucru sa se realizeze nu doar prin rugaciune si studiu biblic, ci si prin suferinta.

2. Slujirea semenilor (2:21-25)

"Caci Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca ci El sa slujeasca,..." (Marcu 10:45)

Ratiunea pentru care a suferit Hristos a fost slujirea, lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu.

Aceasta lucrare aduce cu sine ocara, vorbire de rau, critica, nedreptate, suferinta fizica uneori, umilinta, etc. De altfel Domnul Isus i-a prevenit pe ucenicii Sai de lucrul acesta "In lume veti avea necazuri.; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33b). Cel mai important este ca finalitatea unei vieti de slujire a semenilor, insotita inevitabil de suferinta, este intoarcerea acestora la Dumnezeu. Psalmul 126 fagaduieste asa de frumos: "Cel ce umbla plangand cand arunca samanta, se intoarce cu veselie, cand isi strange snopii".

Iata asadar ca fericirea veritabila oferita urmasilor Sai de catre Domnul Isus este mereu insotita de suferinta. Fericire si suferinta - simultan. De fapt a suferi "din pricina lui Hristos" inseamna a suferi pentru ca suntem implicati cu toata fiinta in lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu, iar bucuria noastra este legata organic de rod - frati si surori in Domnul. De asemenea bucuria noastra este in viitor legata de "aratarea lui Isus Hristos" (1:7) cand el ne va da "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (I Corinteni 2:9). Comparativ cu aceste lucruri deosebite suferinta noastra devine palida si nedemna de lamentarile noastre. Gloria slavei dupa care tanjim intrece infinit de mult suferintele pe care le induram aici. Este incurajator faptul ca intristarile noastre sunt "pentru putina vreme", adica limitate in timp si intensitate pe cand binecuvantarile divine --"lauda slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (1:7) - ca finalitate a suferintei; incomensurabile si eterne. Ce alinare pentru cei in suferinta!

3. Lupta cu pacatul si ispitele diavolului (3:18; 5:8, 9)

Dumnezeu nu obisnuieste sa le dea copiilor Sai daruri fara valoare. Orice lucru valoros in lumea care traim costa. Renumitul scriitor englez Oscar Wilde marturiseste ca lectia pe care a avut-o de invatat trecand prin desertul suferintei a fost smerenia. Iata ce spunea el: "Suferintele nu sunt lipsite de sens. Acum ceva ascuns din fiinta mea imi spune ca, pe lume nu exista nimic fara sens si ca suferinta are mai mult sens decat orice alt lucru. Acest ceva ascuns in strafundul eului meu, ca o comoara, este umilinta". Iata un motiv de ordin personal care are cuprins in sine ideea purificarii, ideea desavarsirii.

"Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii" a spus Domnul Isus in Predica de pe Munte. De ce ii fericeste Isus pe acestia? Pentru ca au ales durerea curatirii de pacate si a formarii unor trasaturi care nu se nasc in om decat odata cu suferinta. Viata cotidiana ne poate incetosa privirea, insa suferinta ni-i poate deschide si poate constitui mijlocul de eliminare a tot ce este pacat si ispita diavoleasca. In acest sens, Charles Spurgeon spunea un mare adevar: "Nici un om nu va imbraca vreodata haina neprihanirii lui Hristos pana nu este dezbracat de frunzele sale de smochin" Da, este dureroasa intalnirea ta cu Hristos. In hainele tale murdare preferi, ca si Apostolul Petru altadata, ca Domnul sa plece de la tine; insa El insista sa te curateasca si sa-ti ofere haine noi. Dar mai intai tu trebuie sa te dezbraci de toata influenta demonica deoarece Satan tinde sa-ti perverteasca insasi fiinta ta, caracterul. Dar noi avem optiunea fie sa ascultam de Dumnezeu prin incredere in El si consecventa fie sa ascultam de Satana, cedand ispitei.

Deci care este finalitatea unei asemenea cai? Domnul Isus continua si spune "...caci a lor este imparatia cerurilor". Asadar, calea suferintei este calea progresului spiritual, a desavarsirii si in nici un caz a propriei distrugeri.

4. Trairea in neprihanire si ascultare de Hristos (2:24 3:14; 4:4, 16)

Prorocul Vechiului Testament, Ieremia, a ales intr-adevar sa fie o "insula de lumina" in mijlocul unei "mari de intuneric". El a ales sa ramana fidel Dumnezeului sau. Chiar daca mesajul pe care il avea de transmis poporului era, in esenta, o amenintare si o judecata impotriva cetatii si a intregii tari. Aceasta cale a inclus in sine suferinta si aceasta nu din partea unui popor pagan, fara de Dumnezeu, ci chiar din partea poporului ales al lui Dumnezeu. Cu atat mai mult intre crestini si necrestini exista aceasta incompatibilitate. Daca un copil al lui Dumnezeu are ca principii de viata blandetea, dragostea, pacea, bunatatea, facerea de bine, infranarea poftelor, lumea prefera rautatea, ura, nesupunerea, facerea de rau, satisfacerea poftelor s.a.m.d. Credinciosul are siguranta pacatelor iertate si a vietii vesnice in Isus Hristos; iar ca principiu de traire credinta. Lumea nu are nici o siguranta, ea ere "credinta miopului" conform careia "aici e iadul, aici e raiul", atat si nimic mai mult. Daca viata si existenta unui credincios ii apartin in exclusivitate lui Dumnezeu, lumea este controlata de Satan, cel caruia i-a si inchinat taria. "De aceea - spune Petru - se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei, la acelasi potop de desfrau, si va batjocoresc" (4:4).

Diferenta merge mai departe atingand viata de dincolo, unde unii vor mosteni viata vesnica iar altii pierzarea vesnica. Datorita acestor diferente crestinul va avea de suferit.

De alta parte, disciplina suferintei - a marii suferinte conditionate de trairea in neprihanire si ascultare de Hristos - este singura care a infaptuit toate inaltarile de pana acum in sfera umanului. Ganditi-va la onoarea numelor amintite in cartea Evrei capitolul 11. Ganditi-va la crestinii din primele veacuri, din timpul lui Nero, Domitian, Titus, Marc Aureliu, Septimiu Sever, Decius, Valerian, s.a.m.d. Acesti oameni au cunoscut la orice pas din viata lor primejdia mortii. Suferintele extraordinare ale acestora ar trebui sa ne copleseasca.

De fapt toti eroii biblici, pe langa fericirea autentica si profunda au gustat mai mult decat suficient din paharul suferintei. Aceasta este si definitia crestinismului, in terminologia lui Steinhardt "reteta de fericire" si "tortura de neindurat", concomitent. Domnul Isus Hristos insusi descrie calea crestina ca fiind uneori foarte grea, alteori ca fiind foarte usoara. Variatii in extreme. El spune "ia-ti crucea si urmeaza-Ma". Imediat dupa aceasta el afirma: "jugul meu este bun si sarcina mea este usoara", aceasta este calea ingusta, calea ascultarii de Dumnezeu, singura cale care ne conduce spre cer. Alternativa nu exista.

5. Desavarsirea si intarirea noastra (5:10)

"Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere, si va va face neclintiti".

Suferinta este o lege a lumii in care traim, inscriindu-se in ordinea naturala a lucrurilor, avand o finalitate precisa. Dumnezeu isi asuma responsabilitatea ca in suferinta sa ne desavarseasca; sa ne intareasca; sa ne incarce cu putere si sa ne faca neclintiti. Stiind acest lucru mai putem considera suferinta ca un blestem-? Apostolul Pavel spune tanarului Timotei - "Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat" (2 Timotei 2:15). Iata suferinta este menita sa te incerce pentru a-ti conferi calitatea de "om incercat". Privita din acest punct de vedre suferinta devine un privilegiu.

Poate ca ti se pare ciudat ca toti din jurul tau sunt folositi de catre Dumnezeu; se pot bucura de viata si de lucrarea lor din Biserica, in timp ce tu esti lipsit de putere, discreditat pe nedrept si uitat. Stai linistit si nu renunta. Este doar tratamentul lui Dumnezeu pentru insanatosirea si intarirea ta. De fapt infrangerea pregateste noi victorii. Persevereaza pana la capat si cauta sa identifici cauza suferintei tale, precum si nevoia ta care inca n-a fost rezolvata in tine. Este cert ca singurul scop al lui Dumnezeu pentru care tu esti nevoit sa strabati desertul suferintei este binecuvantarea ta, intarirea si desavarsirea ta si proslavirea Lui.

In concluzie putem spune ca Dumnezeu foloseste suferinta in urmatoarele scopuri:

1. Sa ne incerce taria credintei

2. Sa-i castige pe cei pierduti

3. Sa ne curete de "impuritati"

4. Sa ne invete sa ne incredem mai mult in El

5. Sa ne desavarseasca caracterul.

Datoria mea si a ta este sa acceptam suferinta ca pe o modalitate a lui Dumnezeu de a ne binecuvantati caracterul. Sa nu pierdem aceasta binecuvantare.

Viata...

2010-03-08T02:33:00.000-08:00

Ce este viata?

De multe ori ne punem aceasta intrebare, dar niciodata nu gasim un raspuns.

Am intrebat o privighetoare care zbura zglobie de pe un ram pe altul:

- Viata, mi-a raspuns ea, viata este cintec, un cintec continuu, un cintec prin care exprimam ceea ce simtim: fericire, bucurie, tristete, durere...

Viata, nu, viata este... frumusete, o frumusete divina, a protestat un trandafir desfacindusi maiestos petalele, o frumusete care chiar daca are spini, este perfecta.

Trecind in zbor o albina, zise zumzaind: Viata este activitate, atunci cind din zori si pina in seara muncesti, atunci cind la sfirsit de zi privesti cu o imensa placere la rodul muncii tale.

Viata este poezie, a gindit poetul stind aplecat asupra unei scrivanii vechi, tinind in mina o pana si insirindusi pe hirtie gindurile, sentimentele...

Un soldat care se plimba multumlt pe un cimp pustiit de cruzimea oamenilor, striga fericit, ridicind arma in sus: viata este o lupta si o biruinta! -apoi, plecindusi ochii si vazind sutele de cadavre, adauga: O lupta in care invingi si traiesti, sau pierzi si mori...

Eu cred ca viata este putere, imi raspunse foarte serios un rege care sta pe scaunul sau de domnie cu o demnitate impecabila. -Este atunci cind tu conduci o natiune intreaga, atunci cind toti iti cad la picioare pentru ati cistiga gratitudinea.

Stind pe malul marii si ascultind valurile care loveau intro stinca, doi indragostiti isi sopteau: Viata este dragoste, o dragoste care nu se va svirsi niciodata.

La un moment dat insa se auzi melodia unui mars funebru care se apropia incetul cu incetul si prin notele sale minore vroia sa spuna la toti ce este viata...

Dumnezeu cind iarta uita de tot greselile noastre...

2010-03-08T02:20:00.000-08:00

M-am intrebat de multe ori oare de ce omul nu poate semana macar putin cu Domnul... cred ca ar fi totul altfel... e asa de greu de multe ori cand gresesti in viata, pentru ca inevitabil pacatul doare indiferent ce fel de pacat e... el lasa urme... insa parca e mult mai greu cand incerci sa te schimbi iar cei din jurul tau te considera la fel si poate de fiecare data ti se aduc aminte greselile... e greu mai ales cand in inima ta sti ca nu mai esti la fel... insa sigurul care iti poate cunoaste cu adevarat tainele inimii este Domnul... El ne iarta si uita pentru totdeauna greselile noastre atunci cand exista pocainta in viata noastra... cred ca El stie prin ce trecem in viata aceasta si cat de greu sau usor ne este...

Domnul sa fie intotdeauna cu noi...

Povestea ochilor...

2010-03-08T02:11:00.000-08:00

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna
gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos,
ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a
socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui
inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:Sa ai grija de ochii
tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"
Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata
noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.
Viata este un cadou! Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te
la cineva care nu poate sa vorbeasca.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are
ce sa manance.

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu
pentru o companie.

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de
tanar de pe acest pamant INAINTEsa te plangi de copii, gandeste-te la
cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o,
gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva
care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care
ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni
dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului
nostru.

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata!

Nu singura!

2010-03-08T02:02:00.000-08:00

Care dintre noi nu a simţit măcar odată acea presiune psihică ori acea descurajare profundă, provocată de circumstanţe nefavorabile nouă, de muntele de probleme ce, stând în faţa noastră, pare imposibil de urcat? Ai fost vreodată deznădăjduit când nu ai ştiut pe ce cale să o apuci? Sunt momente când te întalneşti faţă în faţă cu uriaşul Goliat şi ştii că unica soluţie este să-l înfrunţi... Singura problemă este că el pare atât de mare, atât de impunător, iar tu, atât de mic!

Personal, m-am regăsit nu doar o dată în faţa unui asemenea gigant, negăsind ieşirea dintr-o anumită situaţie sau nevăzând cum aş putea realiza ceea ce mi-am propus. Ca şi mulţi dintre voi, şi eu am realizat cât de puţine se pot obţine prin efort propriu. M-aş fi îmbogăţit până acum, dacă aş fi primit câte un leu pentru fiecare încercare de a mă descurca singură. Dar, dacă ar trebui să scad din această sumă pentru fiecare dată când am eşuat de una singură, aş ajunge probabil destul de repede la faliment.

Vestea buna este că putem alege să nu fim pe cont propriu. Putem alege, ca şi David, să-L luăm cu noi pe Dumnezeu la luptă împotriva uriaşului Goliat, orice formă ar lua acesta în viaţa noastră. Cu El, toate lucrurile sunt mai simplu de controlat. Este mai uşor dacă-I predai Lui nu doar volanul, ci şi pedalele şi-L laşi să-ţi arate, pas cu pas, ce are pregătit pentru tine, decât să pleci la drum de unul singur.

Dar să nu uiţi niciodată, Dumnezeu e prea bun ca să fie crud, prea înţelept ca să greşeasca, prea puternic ca să scape lucrurile de sub control, te iubeşte prea mult ca să te părăsească...

"Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde" - Ieremia 29:11

Ce faci aici?

2010-03-08T01:33:00.000-08:00

Dacă ne uităm în 1 Împăraţi 19:9-11, o să vedem o scenă foarte rară în Biblie. După ce Ilie a învins, prin puterea şi planul lui Dumnezeu, el fuge la auzul ameninţărilor Izabelei.

Nu vorbim aici de contrastul dintre Ilie - slujitorul şi Ilie - omul, ci vreau să ne uităm la atitudinea lui Ilie. După ce face o lucrare mare, se ascunde în peşteră, iar Dumnezeu îl întreabă "Ce faci tu aici, Ilie?"; iar Ilie începe să răspundă "Doamne, am făcut...". Interesant e că Dumnezeu nu l-a întrebat asta. El l-a întrebat "Ce faci?" nu "Ce-ai făcut?".

De multe ori, după o lucrare în care Dumnezeu Îşi arată măreţia în viaţa noastră, noi ne ascundem după neputinţa noastră, la auzul unei provocări, de parcă Dumnezeu ar obosi să Îşi mai arate slava încă odată.

Poate ar trebui să ne întrebăm noi, cei care suntem de mult creştini şi am văzut minunile Lui, "Ce facem aici?" în viaţa noastră, în familie, în lucrare. Mai suntem acolo unde ne-a chemat Domnul sau ne mai ascundem în peştera propriilor neputinţe?

Cum a intrat pacatul in lume?

2009-08-27T06:54:00.000-07:00

'' ... printr-un singur om a intrat pacatul in lume" (Romani 5:12). Caderea omului se gaseste deschisa la Geneza 3:1-24. Cind Adam a pacatuit, iar saminta lui a devenit stricata (1Petru 1:23).

De aceea noi sintem pacatosi, pentru ca am fost nascuti in pacat (Psalmul 51:1). Nu este nevoie sa-i inveti pe copii sa fie rai, ci dimpotriva trebuie sa-i inveti sa fie buni. Nu-i nevoie sa-i inveti sa minta, ci dimpotriva trebuie sa-i inveti sa spuna adevarul.

" ... Astfel dar, dupa cum printr-un singur pacat(a lui Adam) a venit o condamnare, care i-a lovit pe toti oamenii..." (Romani 5:18). Dupa Cuvintul lui Dumnezeu, toti oamenii sint pacatosi, toti au si fost condamnati (1Ioan 3:18), "Toti au pacatuit" (Romani 3:23). Pacatul a intrat in lume prin primii nostri parinti in Gradina Edenului, si toti au pacatuit pentru ca toti sunt pacatosi.

Omul pacatuieste de buna voie pentru ca este pacatos din fire. Prin urmare, puterea pe care o are pacatul asupra ta, este pe potriva placerii pe care ai avut-o pentru el...

"Plata pacatului este moartea. "

Dupa ce omul a pacatuit au aparut trei feluri de morti. Moartea nu nimiceste; ea numai desparte. In Gradina Edenului ea l-a despartit pe om de Dumnezeu din punct de vedere spiritual; aceasta este moartea spirituala. Moartea naturala desparte duhul si sufletul de trup; aceasta este moartea fizica. In moartea finala, ea il desparte pentru totdeauna pe om de indurarea lui Dumnezeu; aceasta este moartea vesnica...

Femeia!

2009-08-13T09:27:00.000-07:00

Fii unica! Ai curaj sa fii altfel! Deschide drumuri! Fii in frunte! Fii tipul de femeie care in fata problemelor imbratiseaza viata in continuare si paseste fara teama spre noi provocari. Mergi mai departe!

Cauta adevarul si slujeste regatul, oricare ar fi acesta: casa, serviciul, familia - cu inima plina de iubire. Fii regina! Fii blinda, plina de bunatatea si iubire. Mintea ta sa nasca idei inovatoare si bucura-te de feminitatea ta! Suntem aici sa invatam lumea sa iubeasca... Nu conteza prin ce ai trecut, de unde vii sau ceine sunt parintii tai, nici statutul tau social. Nimic din toate astea nu conteaza... Ceea ce conteaza este cum alegi sa traiesti, sa dai glas iubirii prin munca ta, prin familia ta, prin ceea ce ai de daruit lumii... Fii regina. Fii stapina fortei si maretiei tale!

Pentru că eşti femeie: fii un altar de închinare pentru bărbatul tău, fii o mireasmă pentru viaţă, fii o lumină pentru casă, fii bucurie pentru suflet, fii şcoală şi înţelepciune, fii binecuvântare la masă, fii floarea ce nu se vestejeşte, fii muza care fericeşte!

Va doresc din suflet: să fiti parfum ce nu se iroseşte, să fiţi răbdare ce nu oboseşte, să fiţi o floare ce nu se ofileşte, să fiţi izvor de înţelepciune ce nu seacă, să fiţi căldură care nu se stinge niciodată, să fiţi putere care nu se termină, să fiţi o sursă de bucurie, să fiţi o muză de dragoste şi iubire! Fiţi în fiecare zi, doar o astfel de femeie!

Cum sa ne rugam?

2009-08-10T09:35:00.000-07:00

"Iata dar cum trebuie sa va rugati." Domnul nostru a dat astfel un model de rugaciune, dupa ce unul din ucenicii Lui I-a zis:

"Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum i-a invatat si Ioan pe ucenicii lui." (Luca 11:1)

1. Trebuie sa ne rugam catre "Tatal nostru care esti in ceruri", pentruca El este Atotputernic, Atotintelept, Atotiubitor. Suntem, de asemenea invatati sa ne rugam in Numele lui Isus(Ioan 14:13-14), depinzind de influenta nemijlocitoare a Duhului Sfint(Romani 8:26-27).

2. Trebuie sa ne rugam ca voia Lui sa se faca in toate.

3. Trebuie sa ne rugam pentru venirea Imparatiei Sale(Matei 25:31-46).

4. Trebuie sa ne rugam pentru nevoile noastre zilnice.

5. Trebuie sa ne rugam pentru iertare si sa o punem in practica iertind pe altii.

6. Trebuie sa ne rugam pentru calauzirea Domnului si izbavirea de Cel Rau.

7. Trebuie sa ne rugam cu credinta, caci fara credinta este imposibil sa-I fim placuti Lui(Evrei 11:6).

Aceasta rugaciune este una scurta, pentru lucruri bune si precizate.

De ce sa ne rugam?

2009-08-09T02:09:00.000-07:00

Roaga-te,

1. Pentru ca Isus le-a spus ucenicilor ca: "trebuie sa se roage necurmat". Rugaciunea este de neaparata trebuinta. Ti s-a poruncit sa te rogi (Matei 26:41)

2. Pentru ca rugaciunea este singura cale de a obtine ceva de la Dumnezeu. "... nu aveti pentruca nu cereti" (Iacov 4:2)

3. Pentru ca exista bucurie in rugaciune (Ioan 16:24)

4. Pentru ca rugaciunea te va izbavi de toate necazurile (Psalmul 34:6)

5. Pentru ca rugaciunea poate descuia incaperea in care este pastrata comoara intelepciunii lui Dumnezeu (Iacov 1:5)

6. Pentru ca este un pacat sa nu te rogi (1Samuel 12:23)

7. Pentru ca pacatosii pot fi mintuiti cind se roaga cu credinta (Romani 10:13-14)

8. Pentru ca Isus, cit a fost in trup pe acest pamint, S-a rugar deseori Tatalui. Deci, daca Isus, Fiul lui Dumnezeu a avut nevoie sa se roage, atunci noi ar trebui sa ne rugam "neincetat".

Ce este rugaciunea?

2009-08-09T01:28:00.000-07:00

Rugaciunea inseamna a cere si a primi; este o stare de vorba cu Dumnezeu. Inseamna a-I face cunoscuta Lui prin credinta nevoia ta. Textul de la Matei 7:7-8 spune asa: "Cereti si vi se va da; cautati, si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere, primeste; cine cauta, gaseste; si celui care bate, i se deschide". La prima vedere se par a fi niste cuvinte simple, incit sintem in pericol de a nu reusi sa ne dam seama de imensitatea acestora. Domnul nostru il invata pe credincios sa ceara, sa caute si sa bata, intrucit aceste trei cuvinte acopera intregul cadru al rugaciunii.

1. Rugaciunea inseamna a cere si a primi. Cind cunosti voia lui Dumnezeu privind o nevoie, fie ca e materiala, fie ca e spirituala, poti cere si primi. Aceasta este rugaciunea dupa voia lui Dumnezeu descoperita omului.

2. Rugaciunea inseamna a cauta si a gasi. Cind nu cunosti voia lui Dumnezeu referitoare la o nevoie materiala sau spirituala, trebuie sa cauti prin rugaciune voia Sa privitoare la aceasta nevoie pina ce o vei gasi. Aceasta este rugaciunea pentru cunoasterea voii nedescoperite a lui Dumnezeu pentru o nevoie anume.

Rugaciunea inseamna a bate si a ti se deschide. Cind cunosti voia lui Dumnezeu si gasesti o inca inchisa, trebuie sa bati si iar sa bati pina ce Dumnezeu deschide usa. Aceasta este rugaciunea staaruitoare- rugaciunea care muta muntii prin credinta. Rugaciunea care bate continuu dureaza pina cind imposibilul devine posibil. Aceasta este rugaciunea care poate face minuni. Toate lucrurile sint cu putinta cind ceri, cind cauti, cind bati...

Rugaciunea!

2009-08-09T00:56:00.000-07:00

Rugaciunea este la fel de veche ca si omul, dupa cum este scris in Geneza 4:26- "Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului". Ea este tot asa de universala ca si religia si tot asa de instinctiva ca si respiratia, fiind practicata intr-o forma sau alta de oamenii tuturor religiilor.

Rugaciunea izvoraste din inima impreuna cu o nevoie care trece dincolo de posibilitatile omului de a o implini singur. Rugaciunea este o recunoastere din partea omului ca exista o fiinta superioara lui.

Cei mai multi oameni incearca sa se roage, insa asa de putini stiu cum sa o faca! Exista doua feluri de rugaciuni: rugaciuni care ajung la Dumnezeu si cele care nu ajung la El. Isus a infatisat acest adevar prin pilda cu fariseul si vamesul (Luca 18:9-14). Cei doi au mers in acelasi loc si in acelasi timp, pentru a face acelasi lucru- sa se roage.

Fariseul s-a rugat cu o mindrie religioasa, asteptind raspuns de la Dumnezeu pentruca se credea vrednic. El I-a facut cunoscut lui Dumnezeu bunatatea lui, socotindu-se pe sine mai bun decit altii. El se mindrea cu faptele lui bune spunind: "Eu postesc, eu dau!". Acesta este felul de rugaciune care nu ajunge la Dumnezeu- o rugaciune bazata pe indreptatirea de sine.

Sa ne uitam acum la vames si la rugaciunea lui. El a venit la Dumnezeu cu o mare umilinta, constient de nevrednicia lui, marturisind ca este pacatos si cerind mila de la El. Acesta este felul de rugaciune care ajunge la Dumnezeu- rugaciunea bazata pe adevarata indreptatire.

Rugaciunea este un privilegiu foarte pretios pentru ca ea te aduce intr-o strinsa partasie cu Dumnezeu, exprimind nevoia pe care tu o ai de El si totala ta dependenta fata de El.

Pentru fumat- inchisoare!

2009-08-01T03:30:00.001-07:00

Daca despre tutun se stie ca acum 6000 de ani era cultivat si folosit in scopuri religioase de indienii maia din America Centrala, apoi istoria trabucului nu a fost scrisa vreodata. Da, arheologii gasesc pe continentul american pipe pentru fumatul tutunului. Da, s-a stabilit ca indienii maia s-au raspindit pe tot teritoriul de astazi al Americii de Nord si de Sud. Da, practic toata populatia acestor teritorii deprinsese obiceiul de a fuma. Dar nici o dovada a faptului cind anume a aparut trabucul. De aceea, istoria trabucului dateaza din ziua cind Cristofor Columb a pasit pe pamintul amerucan- 12 octombrie 1492.

A inceput totul cu o greseala prosteasca si regretabila. Columb, ce tinea drumul spre India, din greseala a poposit in America. In schimb anume data de 29 octombrie trebuie insemnata pe veci in inimile fumatorilor din toatea lumea! In aceasta zi doi conchistadori ai lui Columb, au acostat la tarmurile Cubei, unde au dat de bastinasi fumind. Acestia au tras citeva fumuri cu bastinasii si chiar au adus citeva trabucuri in Spania, unde le-au fumat in public. Pentru aceaste isprava au fost inchisi pentru 3 ani. Dupa cum vedeti, asa numita "civilizatie" s-a opus tutunului. La scurt timp fumatul devine la moda pentru elita societatii de pe atunci: doar tutunul costa foarte mult.

In zilele noastre consumul de tutun la populatia adulta este în crestere, indiferent de starea sociala, constituind peste 46% printre barbati si peste 28% printre femei. In Moldova, la evidenta Institutului Oncologic se afla peste 2 mii de bolnavi cu cancer pulmonar. Cele mai frecvente cauze de deces prin boli atribuite fumatului sunt cancerul de buze, gura si faringe (92% la barbati si 61% la femei), cancerul pulmonar (90% - barbati si 79% - femei), cancerul de laringe (81% - barbati si 87% - femei), Medicii sustin ca cel mai periculos fumatul este pentru tinerii cu vârsta cuprinsa între 15-25 de ani. Expertii estimeaza ca un adolescent care fumeaza pâna la o vârsta mijlocie îsi scurteaza viata cu 24 de ani. În fiecare an, la 31 mai, este consemnata Ziua Mondiala a Fara Tutun. Anual, la nivel global, sunt înregistrate circa 5 milioane de decese premature atribuite consumului produselor de tutun.

Incepe cu tine, spune STOP fumatului. Societatea are nevoie de tine viu, familia are incredere in tine, nu-ti scurta firul vietii. Tu poti sa fii un exemple frumos pentru copii tai!

Moldova- meleagul binecuvîntat!

2009-07-31T14:09:00.000-07:00

Melodiile nationale, tandre şi pasionante, dansurile înfocate se pare că nasc din azurul cerului şi din sufletul fierbinte al pămîntului rodnic încălzit de razele soarelui generos. Sîntem un popor viu prin faptul că suntem cu totii la fel. Toti radem in aceeasi limba si plîngem cu aceleasi suspine. Toti avem mari calitati si doar niste mici defecte. Sa fim demni, curajosi si iubitori. Omenia a fost suflata in noi o data cu viata. Citisem undeva, ca la Judecata de Apoi nu vom fi categorisiti dupa culoarea pielii, realizări si grade ştiintifice, averi sau limbi vorbite, ci dupa omenia rămasă în noi. S-o păstram cu sfinţenie. Este podoaba noastra, a întregului popor...

Minunatele peisaje inconfundabile, bătrînul codru, ospitalitatea băştinaşilor- acestea sînt principalele elemente prin care impresionează Moldova orice inimă.

Dragostea lui Dumnezeu pentru acest pamînt a existat din-totdeauna, indiferent de conducători şi forme de guvernămînt, în pofida greutăţilor, războaielor şi revoluţiilor. Sîntem binecuvîntaţi de Cel de sus pentrucă avem o moşia străbună pe care se oglindeşte viaţa, munca, lupta şi aspiraţiile oamnenilor.

Naşterea din nou...

2009-06-26T00:26:00.000-07:00

„Oricine este născut din Dumnezeu nu mai continuă sa păcatuiască, pentrucă sămânţa Lui ramîne in el; si nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnzeu.” (1Ioan 3:9)

Acesta este unul dintre cele mai greşite intelese versete din Biblie. Să nu uitam ca versetul de mai sus vorbeste despre o faptura nouă- nu de una veche- pentru că faptura cea veche nu este născuta din Dumnezeu. Firea veche este născuta din omul căzut in păcat si este stricată. Firea noua este născuta din Dumnezeu si este sfîntă.

Întîi, sa vedem ce spune acest verset despre făptura nouă:
1.Făptura nouă nu păcătuieste, pentrucă este nascută din „sămînta lui Dumnezeu”.
2.Făptura nouă nu poate să păcătuiască pentru că aceasta este fire dumnezeiască şi fiindcă Dumnezeu nu poate păcătui, faptura noua care iese din sămânţa lui sfîntă nu poate păcătui.

În al doilea rînd, să vedem ce spune Dumnezeu despre firea cea veche.
1.Firea veche păcătuieşte ori de cîte ori o laşi să păcătuiască. În starea de copil al lui Dumnezeu, tu poţi să pui stăpînire pe firea ta veche nesupunîndu-te dorinţelor cărnii; sau firea veche va pune stăpînire pe tine şi atunci vei ducce o viatp de înfrîngeri.
2.Nimic bun nu locuieste în firea veche. Puterea de a trăi o viaţă neprihănită nu se poate găsi în firea veche; aceasta se poate găsi numai în firea nouă.

Dacă ai fost „născut din nou”, ai două firi- cea veche şi cea nouă- şi tu vei umbla după una din cele două. Care va fi aceasta?

Raspunde Dumnezeu la toate rugaciunile?

2009-06-08T00:54:00.000-07:00

De la Geneza pina la Apocalipsa, Biblia este plina de rugaciuni ascultate. Ti se da porunca sa te rogi, iar Dumnezeu a promis ca va raspunde. (Ieremia 33:3)

Care sint cerintele ca rugaciunile noastre sa fie ascultate? Mai intii tu trebuie sa ramii in El; aceasta inseamna a umbla in El, a raspunde cu orice pret in voia Sa desavirsita(Romani 12:1-2). In al doilea rind, cuvintele Sale trebuie sa ramina in tine, ele trebuie sa fie o parte din viata ta. Trebuie sa fii umplut si calauzit de Cuvintele Sale(Coloseni 3:16-17). Indeplineste aceste doua cerinte si rugaciunile tale vor fi ascultate...

1.Raspunsul vine uneori imediat. Petru a umblat pe ape ca sa ajunga la Isus, si cind a inceput sa se afunde, s-a rugat: ”Doamne, scapa-ma!” si raspunsul a venit imediat. (Matei 14:21-31)
2.Raspunsul uneori intiezie. Intirzierea este dupa voia Sa(Romani 8:28). Invierea lui Lazar este un bun exemplu a unei rugaciuni ascultate cu intirziere. Lazar era bolnav. Maria si Marta au trimis dupa Isus ca sa vina sa-l vindece, dar Isus si-a aminat venirea pina cind Lazar a murit si a stat in mormint patru zile. Dupa aceea a venit si la inviat din morti. Raspunsul a fost intirziat, dar nu respins(Ioan 11:1-44)
3.Raspunsul este uneori „NU”. Cind Dumnezeu raspunde cu un „NU”, El intotdeauna isi insoteste raspunsul cu pace(Filipeni 4:6-7) si har(Corinteni 12:7-10).
4.Raspunsul este uneori diferit de ceea ce asteptai tu sa fie. Te rogi pentru pace si Dumnezeu iti trimite multe necazuri- pentruca „necazul aduce rabdare”(Romani 5:3). Dumnezeu raspunde la toate rugaciunile tale, dar nu dupa toate dorintele tale, ci dupa voia Sa cea desavirsita.

Violenta in familie

2009-05-03T05:36:00.000-07:00

In societatea noastra fenomenul violentei in familie este putin constientizat. Desi majoritatea recunosc ca exista aceasta problema, ea este perceputa in mod diferit.
In acest context, a fost realizat un sondaj vizavi de aceasta problema. Interlocutorii au fost rugati sa raspunda la intrebarea: Ce inseamna violenta in familie?

Liuba: "Violenta in familie inseamna atitudinea agresiva a parintilor manifestata fata de copii. Aceasta se intimpla atunci cind acestora nu le sint respectate drepturile, nu li se cere parerea. Relatiile violente dintre sot si sotie influenteaza foarte mult copiii."

Ludmila: "Unii parinti sint violenti cu copiii lor. Aceasta cred ca e violenta in familie. Dar, se poate vorbi despre violenta atunci cind sotul ofenseaza sotia si aceasta se rasfringe negativ asupra copiilor."

Ion: "Eu consider ca violenta in familie e atunci cind parintii maltrateaza copiii".
Si doar 2 din cei 7 participanti la sondaj, Valentin de 48 de ani si Iulia de 22 de ani, cred ca violenta in familie e atunci cind relatiile dintre sot si sotie sint tensionate, stresante si cu consecinte tragice pentru copiii lor.

Valentin: "E o problema cind unul din soti domina in relatie si ia de unul singur deciziile care ii priveste pe toti membrii familiei. Eu cred ca in familie trebuie sa existe o armonie, iar sotul si sotia urmeaza sa participe la luarea deciziilor, la rezolvarea tuturor problemelor de comun acord. Fiecare trebuie sa fie liber sa-si expuna liber opinia."

Iulia: "Violenta in familie... Cind sotul isi bate sotia sau copiii."
Ina Poustovan, psiholog, lector universitar: Prin termenul de violenta se intelege orice act agresiv sau orice abuz emotional, fizic, sexual aplicat asupra unei persoane. In familie se pot manifesta diferite tipuri de violenta: violenta fizica si violenta psihologica. In categoria de violenta fizica se refera orice atac asupra unei persoane. Violenta psihologica este un tip de violenta indirecta care influenteaza si discrimineaza victima ca atare, si se manifesta prin sarcasm, ironie, luare in deridere, atacind imaginea de sine si personalitatea individului. Violenta psihologica poate avea urmari mai grave decit cea fizica. De ce? Pentru ca durerea fizica se trateaza, cea psihologica - e cu consecinte de lunga durata.
In continuare interlocutorii au fost intrebati ce cred ei despre actualitatea acestei probleme.

Ion si Olga nu stiu cit de actuala este problema. Liuba, Valentin, Ludmila si Iulia au sustinut ca violenta in familie este o problema foarte actuala in societatea noastra.

Liuba: "Cred ca este foarte actuala. Multe casatorii acum sint incheiate din interes, sotii nu se iubesc si, de regula, de aici apare violenta in familie."

Valentin: "Cred ca este destul de actuala, in deosebi in mediul rural. De multe ori, problema apare din cauza ca sotul se comporta ca un adevarat despot: sotia este batuta, este injosita, ea nu poate sa se implice nemijlocit in rezolvarea problemelor care apar in familie..."

Ludmila: "Este foarte actuala. Am auzit multa lume discutind despre aceasta problema. Trebuie sa facem ceva pentru a o stopa."
Dna Ina Poustovan, in baza datelor obtinute in cadrul studiului efectuat in 2002 in Republica Moldova, sustine ca problema este una grava la noi in tara, fapt recunoscut de participanti.

Ina Poustovan: Conform studiului din anul 2002, s-a observat ca atit femeile, cit si barbatii recunosc ca la noi in republica exista fenomenul violenta in familie. Pe de alta parte, mai des ca victima a violentei apare femeia: din 100 de cazuri in 94-95 de cazuri victima este femeia, si doar in 5-6 cazuri - barbatul. Ceea ce m-a mirat este ca barbatii considera ca exista violenta, dar ei nu cred ca bataia/loviturile sau amenintarile sint acte violente. Din ce motiv? Eu explic aceasta prin faptul ca violenta este atit de mult implantata in cultura si mentalitatea noastra, incit noi ne-am obisnuit sa nu putem face diferenta intre un comportament violent si nonviolent.

Cauzele violentei

Sărăcia, şomajul şi resursele financiare limitate ale populaţiei, reprezintă elementele definitorii, ce generează deseori situaţii de abuz în familie. Aproximativ 76% din respondenţi au evidenţiat sărăcia şi situaţia materială nefavorabilă a familiei ca una din cele mai frecvente cauze ce duc la violenţă. Lipsa locului de muncă de asemenea e considerată a fi una din cauzle majore ce provoacă situaţii de abuz a femeii si copiilor in cadrul familiei.
Cu toate că o bună parte din femei au recunoscut că, cazurile când soţul vine acasă în stare de ebrietate sunt rare, totuşi 70% - văd problema consumului de alcool, drept o cale directă spre violenţă.

Solutiile pentru prevenirea si stoparea acestui fenomen?

2009-05-03T05:35:00.000-07:00

Solutii ar putea fi multe. In primul rind, ar trebui sa functioneze un mecanism de sustinere a victimelor violentei in familie si de pedepsire a persoanelor agresoare. La moment sint deschise mai multe centre pentru persoanele victime ale violentei in familie.
Dar, eu cred ca o solutie ar fi ca nu societatea sa ne rezolve problema, ci noi singuri sa incercam s-o rezolvam. Poate o solutie pentru fiecare din noi ar fi sa analizam si sa intelegem situatia in care ne aflam si sa incepem sa schimbam lucrurile. Fiecare din noi: barbati si femei, ar trebui sa intelegem ca violenta este durere si suferinta care ne afecteaza in aceeasi masura. Cred ca trebuie sa gasim mai multa intelegere si sustinere reciproca.
O problema nu se rezolva prin violenta, ea se rezolva prin comunicare, cooperare. Daca e o problema, atunci trebuie s-o discutam impreuna si sa incercam s-o rezolvam. Comportamentul violent, limbajul sarcastic, ironic nu sint solutii pentru rezolvarea conflictului, ci doar pentru agravarea lui.

Traficul cu fiinte umane

2009-05-03T05:33:00.000-07:00

Moldova este o sursă majoră a traficului de femei şi fete în scopul exploatării sexuale. Victimele sunt traficate prin întreaga Europă şi Orientul Mijlociu, din ce în ce mai mult în Turcia, Israel, Emiratele Arabe Unite şi Rusia. Într-o măsură mai mică, Moldova reprezintă o ţară de tranzit cu destinaţia în ţările europene pentru victimele traficate din alte foste state sovietice. Traficarea internă a fetelor din zonele rurale spre Chişinău continuă. Mica regiune separatistă Transnistria, ce se află în partea de est a Moldovei, nu este controlată de guvernul central şi rămâne o sursă semnificativă şi o zonă de tranzit pentru traficarea persoanelor.

Guvernul Moldovei nu întruneşte în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului, totuşi, face eforturi considerabile în această direcţie. În 2005 Guvernul a continuat să îmbunătăţească activitatea organelor de drept în acest sens, mărind numărul investigaţiilor ale cazurilor de trafic şi condamnând mai mulţi traficanţi. Guvernul a adoptat o legislaţie anti-trafic şi a modernizat şi perfecţionat Planul Naţional de Acţiuni. Cu toate acestea, guvernul nu a dat dovadă de iniţiativă în acest domeniu, contând aproape în totalitate pe activitatea ONG-lor pentru a efectua lucrul ce ţine de prevenirea fenomenului şi protecţia victimelor. Prin intermediul Comitetului Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, Guvernul ar trebui să implementeze noul plan naţional de acţiuni, să aloce mai multe resurse în scopul prevenirii problemei şi să le ofere victimelor protecţie şi asistenţă.

Ce este pacatul?

2009-05-03T05:11:00.000-07:00

Este imposibil sa negi existenta pacatului, cind lumea intreaga este prinsa intr-o lupta crincena intre bine si rau. Daca pacatul n-ar fi un fapt real, nu ar exista crima; nu am avea nevoie de inchisori, nu am avea nevoie de incuietori la usi... Pentru unii, pacatul inseamna a fi indiscret sau a avea o slabiciune a firii. Pentru altii, acesta este absenta binelui.
Ultima teorie este aceea ca pacatul este o boala ce trebuie tratata de stiinta, pentru ca omul nu este un pacatos, el este numai bolnav. Pentru altii, pacatul este o forma de egoism (iubire de sine), dar Dumnezeu spune ca:

1. Pacatul este lipsa de slava data lui Dumnezeu(Rom. 3:23)
2. Pacatul este rascoala impotriva lui Dumnezeu(Isaia 1:2)
3. Pacatul este necredinta, el il face mincinos pe Dumnezeu(1Ioan 5:10)
4. Pacatul este a merge pe drumul ales de tine, rinduindu-ti viata dupa vointa ta proprie, fara a cauta voia lui Dumnezeu(Isaia 53:6)
5. orice nelegiuire este pacat (1Ioan 5:17)

Deci, pacatul este o nebunie care te inseala, o putere care te distruge si un fapt real care te condamna. Acesta este un act voit de neascultare fata de voia descoperita a lui Dumnezeu.

Homosexualitatea: boala sau pacat?

2009-04-29T02:16:00.002-07:00

Homosexualii sint oamenii care se numesc pe sine însuşi „cu orientări sexuale netradiţionale”.

Sa vedem ce spune Biblia despre acest subiect atit de vechi si totusi mai actual ca niciodata. In Levitic 18:22 este scris:

„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.”

Raspunsul este clar scris, relatia homosexuala este:

Urâciune
* Un lucru ruşinos
* Rău
* Dezgustător
* Respingator

Cu parere de rau oamenii practica acest tip de relatii, care este total interzis de Dumnezeu. Aceste persoane au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si se bucura de putinele clipe de placere care au si un final neplacut... Acestia traiesc cu prezentul, savorind clipele care trec ca vintul. Faptura lor pacatoasa se inchina nimanul (papusilor care putrezesc, peretilor care se risipa etc) ignorind singurul Facator, care ne spune clar ce este bine si ce este rau. Consecintele ratacirii lor sint: inselarea de sine si rasplata cuvenita- nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

Salvare este pentru cei ce o cauta, aceasta fiind spalarea de pacate, prin jertfa Domnului Isus, curatirea si schimbarea atitudinii si a caracterului. Acestia au sansa sa fie socotiti neprihaniti inaintea lui Dumnezeu prin credinta si dorinta de a se schimba...

Omul- creaţia lui Dumnezeu

2009-04-09T05:13:00.000-07:00

Opera Domnului- omului, este creaţia prin care Acesta veghează o continuitate a începutului tainic şi dependent de nenumărate întrebări pămînteşti. Efortul spre realizare, distinge astfel omul de alte vieţuitoare.

Pe parcursul vieţii omul este condamnat la cunoaştere. Aşa a fost să fie încă de la bun început: ca fiinţa umană să nu cunoască totul.

Existenţa infinită a lumii şi cunoaşterea finită a omului şi a lucrurilor, tinde spre infinitul perfecţiunii umane. Din simplu fapt că cunoaşterea umană nu poate fi absolută, cît timp infinitul nu este în totalitate cunoscut, rezultă că omul nu poate fi un simplu spectator fată de această cunoaştere, ce va căpăta aptitudinea de a rezolva marile probleme ale lumii actuale, pe măsura puterilor sale. Omul este fiinţa deschisă pentru descifrarea misterului, transformînd cunoaşterea, prin trăirea interioară, într-un mod de a fi, nu numai de a şti.

Paradisul ar fi cunoaşterea deplină a omului, iar iadul- existenţa sa lipsită de sens...

IMPORTANŢA CREDINŢEI

2009-04-06T02:24:00.000-07:00

„De fapt, credinţa este esenţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd”(Evrei 11:1)

Credinţa ta este actul tău de proprietate pentru viaţa veşnică în Dumnazeu. Credinţa înseamnă a-L crede pe Dumnezeu pe cuvînt şi ai nu-I pune nici o întrebare

Credinţa înseamnă a şti că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”(Romani 8:28). Credinţa nu susţine că toate lucrurile sînt bune, sau că toate lucrurile lucrează spre bine. Ea susţine că toate lucrurile, bune sau rele, lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Credinţa are două părţi. O parte are de-a face cu intelectul. Există o convingere intelectuală că Isus Hristos este Dumnezeu. Cealaltă parte are de-a face cu voinţa. Luate împreună te fac să ai credinţa care te mîntuieşte- o convingere intelectuală că Isus este Dumnezeu şi o predare de bunăvoie faţă de cel care este Domnul vieţii tale. Prin credinţă mintea se încrede în Dumnezeu, voinţa se supune poruncilor Lui şi viaţa ascultă slujindu-L pe El.

Credinţa este de neînţeles. Ea este de înţeles fară a căuta şi înţelege cauze. Aceasta se bucură în necazuri(Romani 5:3). Ea preferă să sufere(Evrei 11:25). Primeşte lucrurile toate lucrurile după voia Tatălui (Filipeni 1:12). Fiecare din noi nu se naşte cu această credinţă. Ea vine în urma auzirii Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, ni s-a poruncit să spunem despre Creator la orice făptură ca să poată auzi şi să creadă.

A crede este a face întocmai voia Domnului, vorbele fiind fără nici o valoare înaintea Lui. Dovada credinţei fiecăruia fiind felul lui de a trăi, de a se comporta cu oamenii, atitudinea faţă de oameni reflectînd relaţia noastră cu Dumnezeu.

Cine a scris BIBLIA?

2009-04-03T05:09:00.001-07:00

Biblia afirmă că este deosebită de orice altă carte scrisă pe parcursul evoluţiei lumii. Aceasta este deosebită deoarece este Cuvîntul lui Dumnezeu. Fiecare cuvînt este insuflat de Creator. Autorii cărţilor Bibliei au scris exact cuvintele lui Dumnezeu.

Iată ce afirmă Biblia despre ea însăşi:

”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2Timotei 3:16-17)

Dacă doreşti să fii desăvîrşit(matur în gîndire şi fapte) şi cu totul destoinic pentru orice lucrare care să fie cu adevărat bună, atunci lasă Scriptura să-şi facă lucrarea în viaţa ta! Ea îl descoperă pe Dumnezeu pe paginile ei, te învaţă adevărul, te mustră cînd greşeşti, îţi arată cum să te îndrepţi ca astfel să poţi trăi practic o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Orice rău poate fi îndreptat dacă doreşti să asculţi de Cuvîntul lui Dumnezeu şa faci exact ce-ţi spune!

De ce a fost scrisă BIBLIA?

2009-04-03T05:08:00.000-07:00

Biblia a fost scrisă pentruca omul să poată cunoaşte cine este Dumnezeu, cum poţi avea o legătură cu El, cum poţi trăi ca să-i fii pe plac, cum ai şansa de a trăi în armonie cu El şi cu semenii tăi, fără să mai urăşti pe cineva.

În Biblie Dumnezeu Se descoperă pe Sine omului ca un Tată plin de dragoste care n-are limite. Omul poate să cunoască astfel pe Dumnezeu şi se poate bucura de fericirea veşnică trăită în ascultare de Cuvîntul Său. Tot Scriptura îl avertizează pe om de urmările neascultării şi ignorării Cuvîntului. Biblia arată care este adevărul despre viaţa de pe pămînt şi ce urmează în viitor.

Apostolul Petru afirmă că în Evanghelie „dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia(starea plăcută lui Dumnezeu) prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui”(2Petru 1:3)

Cum poţi şti cu siguranţă adevărul despre DUMNEZEU?

2009-04-03T05:07:00.000-07:00

Oamenii au multe păreri despre Dumnezeu, dar cum poţi şti cu siguranţă dacă părerile lor sunt adevărate? poate se bazează doar pe părerile lor sau pe simţurile lor. Dar dacă părerile şi teoriile lor ne îndrumă greşit? Nu toţi oamenii gîndesc la fel. Există multe crezuri şi păreri. Acestea pot fi adevărate sau greşite.

Deoarece oamenii greşesc, unde poţi afla adecărul despre Dumnezeu- ca să fii cu adevărat sigur de El? Într-un singur loc. O singură carte afirmă de mii de ori că este şi se dovedeşte a fi Cuvîntul lui Dumnezeu: Biblia sau Sfînta Scriptură.

Poate Dumnezeu să-ţi arate drumul prin viaţă?

2009-04-03T05:06:00.000-07:00

Cum ar fi dacă Dumnezeu te-ar putea ajuta? Cum ar fi dacă Dumnezeu ţi-ar arăta calea prin viaţă, te-ar lumina în clipele grele?- chiar dacă te-ai rătăcit sau au fost îndrumat greşit? Cum ar fi să ştii ce gîndeşte Dumnezeu?

Dacă El te iubeşte, îi pasă de tine, vrea să-ţi dea viaţă veşnică şi siguranţă că atunci cînd treci din această viaţă te vei găsi în prezenţa Lui pentru totdeauna ca şi copilul Lui drag? Nu-i aşa că ai dori să ştii cum ai putea avea o astfel de legătură cu Dumnezeu- căruia îi pasă de tine, oricine ai fi şi oriunde nu te-ai afla?

La El poţi găsi refugiu şi ajutor în diferite situaţii indiferent de gravitatea situaţiilor. În Cuvîntul Său avem răspunsuri la toate întrebările şi problemele indiferent de timp şi spaţiu...

Grigore Vieru... parcă tot viaţa ar alege-o

2009-04-03T05:02:00.000-07:00

„...arta lui Grigore Vieru nu se defineşte. Ea cucereşte prin descoperirea neaşteptată a poeziei în spaţiul dinlăuntrul tău şi bucuria înflorită încălzeşte şi mîngîie sufletul, lumina vederii tale sporeşte şi vezi gîndurile pe care nu le-ai văzut niciodată şi ţi se deschide frumuseţea care te salvează de obişnuinţa de a nu vedea misterul lumii...”

Grigore Vieru e poetul ideilor dominate în conştiinţa noastră naţională, pe care o exprimă artistic şi o îmbogăţeşte cu sufletul său plin de roua dimineţii. E un poet cu roade dulci pentru fiecare, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului.

Am putea zice că Grigore Vieru e poetul epocii noastre, al neamului nostru, în creaţia sa fiind reflectate trăsăturile caracteristice ale specificului nostru naţional.

Pentru Vieru, copilăria, maternitatea, iubirea pentru femeie şi pentru Dumnezeu sunt nişte religii care se contopesc, de fapt, într-o singură religie: cea a Vieţii şi a Morţii. („Nu m-am împăcat prea bine nici cu moartea, nici cu viaţa, spune într-un „gând” poetul – şi una, şi alta sunt crude şi necruţătoare. Dar parcă tot viaţa aş alege-o”.

ESTI DESTUL DE PUTERNIC INCIT SA FACI FATA CRITICILOR?

2009-02-22T07:09:00.000-08:00

Nu criticul conteaza, nu omul care scoate in evidenta cum se impiedica cel puternic sau cum ar trebuit sa faca mai bine ceva cel care a facut. Increderea apartine celui care este cu adevarat in arena, a carui fata este plina de praf si singe, care se bate curajos, care pleaca si vine neintrerupt, care stie ce inseamna sa fii devotat, care-si daruieste timpul pentru o cauza nobila, care in cel mai bun caz da gres in timp ce lupta indraznet, a celui ce stie ca locul lui nu va fi niciodata linga sufletele acelea timide si reci, care nu cunosc nici victoria si nici infringerea...

SERVIRE CU UN ZIMBET

2009-02-22T06:57:00.000-08:00

Un baiat a scris o scrisoare unui mic hotel dintr-un orasel din Vestul Mijlociu unde planuia sa-si petreaca vacanta. Iata cuvintele lui:

" Mi-ar placea foarte mult sa-mi aduc si ciinele. Este bine-crescut si foarte curat. Sunteti atit de amabil sa-mi permiteti sa stea cu mine in camera?"

Repluca imediata veni de la proprietarul hotelului care i-a scris:

"Conduc acest hotel de multi ani. In tot acest timp, n-am vazut nici un ciine care sa fure prosoape, lenjerii, vesela sau tablouri de pe pereti.

N-a fost niciodata sa dau afara un ciine in mijlocul noptii pentru ca era beat si ii deranja pe ceilalti. Si n-am urmarit niciodata un ciine care sa fuga si sa nu plateasca.

Da, binenteles, ciinele dumneavoastra este binevenit in hotelul meu. Si, in cazul in care ciinele este de acord sa stea cu dumneavoastra in camera, sinteti binevenit ."

"CEEA CE NUMIM NATIONAL SI CEEA CE ESTE..."

2009-01-27T04:31:00.000-08:00

Din nenorocire, tot ce pin-acum si-a insusit ca din senin numirea de "national" n-au fost decit lucruri, preluate de-a gata de la straini, care nu numai ca nu sunt rasarite nici din instinctele noastre, dar nici nu s-au asimilat cu judecata noastra. Memoria celor din urma generatii a fost incarcata cu atitea mii de vorbe noua si desarte incit judecata ni mai juca nici un rol. ci, inlaturata cu totul, se slujeste azi inca de cliseuri primite de-a dreptul de la straini, fara a se intreba daca se potrivesc sau nu cu noi. Presa noastra- scrisa in mare parte intr-o limba cosmopolitana, lesne de invatat de orice strain in citeva zile- e o presa nationala. Cu toate acestea lucrarea ei zilnica asupra intelegerii poporului sterge pina si ramasitele de originalitate ale graiului nostru stravechi.
Daca cineva compune arii europene cu totul in alt stil si-n alt stil decit doina, hora si jocurile, el compune fara indoiala muzica nationala, desi in ea nimic nu este national, nici arie, nici text, in cazurile cele mai multe nici numele compozitorului. Daca, in sfirsit, cineva strica o piesa franceza, schimbind numele personajelor si abordind stilul- e autor national, a scris o piesa nationala, a lucrat spre ridicarea teatrului national. Daca deschidem ziare de stiinte naturale, de medicina, de ce-o fi, ne ia ochii lipsa de respect pentru limba, primirea de termeni straini fara trebuinta si numai din lene de-a cauta echivalentul in romana.
Cauza pentru care s-a latit atit de mult stricarea limbii incit astazi ziarele si carturarii scriu o limba pasareasca neinteleasa de popor, e aceeasi careia peste tot ii datoram toate relele de care suferim: politica.
Istoria unui popor e inmagazinata in prezentul lui si toate calitatile si defectele lui sint dezvoltari ale unui si aceluiasi germene fundamental, ale unui si aceluiasi simbure. Mutind ciresul sub zonele cele mai deosebite, el se va modifica, insa tot cires o sa ramina, si numai altoii onoculati in trunchiul lui vor da alte frumze, alte roade.
E insa mult mai usor a deosebi frunzele si roadele decot a le descrie esenta, a le reduce la germenele primitiv. Multi din noi isi dau bine seama ca sint multi scriitori care devin cineva prin aceea ca repeta cuvintele: patrie, libertate, glorie sau natiune in fiecare sir al scrierilor sale, precum, pe de alta parte, poate cineva sa nu pomeneasca deloc vorbele de mai sus si sa fie cu toate acestea un scriitor national. E drept ca se face deosebire intre modul de-a scrie popular si acela de-a scrie pentru clasele culte, intre autorii populari si autorii de arta.
In vremea din urma s-au ivit intr-adevar un sir intreg de scriitori cu totul nationali- unii din ei chiar intaductibili si pe deplin intelesi numai pentru cel ce stie bine limba mostenita. Goethe zicea ca partea cea mai buna a unei literaturi e cea intraductibila, si avea exemple concrete. Cel mai original dintre ei pentru natiunea noastra este povestitorul Ion Creanga, ale carui basme, traducindu-se, ar pierde tot farmecul si mai cu seama tot hazul lor.

URME PE NISIP

2009-01-18T08:21:00.000-08:00

Intr-o noapte am avut un vis,
Mergeam de-a lungul plajei impreuna cu Dumnezeu.
Pe cerul negru treceau fulgerator scene din viata mea.
Am observat ca pentru fiecare scena,
apareau doua perechi de urme in nisip,
una care imi apartinea mie si una care ii apartinea lui Dumnezeu.
Cind urma scena din viata mi-a trecut prin fata ochilor
m-am uitat inapoi la urmele din nisip.
Era o singura pereche de urme.
Am realizat ca acela fusese cel mai urit
si mai trist moment din viata mea.
Acest lucru nu-mi dadea pace deloc
si l-am intrebat pe Dumnezeu:
- Doamne, mi-ai spus cind am decis sa te urmez,
ca imi vei vorbi si vei fi alaturi de mine de-a lumgul intregului drum.
Dar am vazut ca in vremurile cele mai grele
din viata mea, pe nisip se vedea o singura pereche de urme.
Pur si simplu, nu inteleg dece m-ai parasit
tocmai cind aveam mai multa nevoie de tine.
Domnul sopti: - Scumpa mea copila,\
te iubesc si nu te voi parasi niciodata,
in timpul incercarilor si greutatilor prin care treci.
Atunci cind ai vazur o singura pereche de urme
inseamna ca te purtam in brate.

Pentru cei care au suferit

2009-01-12T05:28:00.000-08:00

I-am cerut lui Dumnezeu putere, ca sa pot reusi
M-a facut slaba, ca sa invat sa ma supun cu smerenie...

Am cerut sanatate, ca sa pot face lucruri mari.
Mi s-a dat infirmitate, ca sa pot face lucruri mai bune...

Am cerut bagatii, ca sa pot fi fericita.
Mi s-a dat saracie, ca sa pot fi intelept...

Am cerut putere, pentru ca oamenii sa ma laude.
Mi s-a dat slabiciunea ca sa simt nevoia de Dumnezeu...

Am cerut sa primesc toate lucrurile bune din lume, ca sa ma pot bucura de viata.
Mi s-a dar viata, ca sa ma pot bucura de toate lucrurile...

Nu mi s-a dat nimic din ce am cerut- ci doar ce am sperat sa primesc.

Aproape in ciuda mea, rugaciunile mele nerostite au primit un raspuns.

Sunt, printre oameni, cea mai binecuvinata!

COPIII INVATA DIN FELUL IN CARE TRAIESC

2009-01-12T05:26:00.000-08:00

Capiii care sint crescuti cu critici,
invata sa condamne.

Copiii care traiesc in ostilitate,
invata sa se bata.

Copiii care traiesc in rusine,
invata sa se simta vinovati.

Copiii care traiesc in mila,
invata sa se compatimeasca.

Copiii care traiesc in gelozie,
invata ce e invidia.

Copiii care traiesc in apreciere,
invata se aprecieze.

Copiii care traiesc in acceptare,
invata sa gaseasca dragostea in lume.

Copiii care traiesc in cinste si dreptate,
invata ce inseamna adevarul si justitia.

Copiii care traiesc in prietenie,
invata ca lumea este un loc frumos in care poti trai.

Copiii care traiesc in seninitate,
invara sa aiba mintea impacata.

Cum traiesc copiii sumneavoastra?

Unde este demnitatea noastră naţională?

2008-05-21T05:42:00.000-07:00

Încă în secolul al XlX-lea, marele prozator Ion Luca Caragiale scria: “Englezul gîndeşte în timp ce stă în fotoliu, francezul gîndeşte în picioare, americanul în timp ce merge şi noi numai cînd e prea tîrziu”.

Această afirmaţie este valabilă pentru poporul nostru atîta timp cît suntem o parte izolată de Uniunea Europeană, deoarece aceasta s-a extins pînă la Prut. E de datoria noastră s-o ajutăm să treacă Prutul.
Europenizarea acestui spaţiu nu poate avea loc, decît revenind la firesc: la denumirea limbii, la numele nostru, la istoria noastră şi la graniţele noastre europene de pînă la 1939, cînd a fost încheiat Pactul diabolic dintre Hitler şi Stalin.
În toate vremile de pînă azi basarabenii s-au risipit pe tot globul în căutarea unei bucăţi de pîine.

Strămoşii noştri cînd plecau în lume, obişnuiau să pună în cizme ţărînă din pămîntul ţării lor, spre a-l avea mereu sub tălpi, crezînd că acesta îi va ajuta în toate.
Să sperăm că acest obicei care s-a mai păstrat, cel puţin în inimi, dacă nu în încălţări, să-i ajute pe aceştia să-şi regăsească drumul Acasă, ca împreună să fim cetăţenii şi naţiunea de cîndva, în spaţiul moştenit.
Datorită patrioţilor ce-şi dau bine seama că sîngele apă nu se face, statul nostru pitic şi cu neajunsurile pe care le posedează, rămîne în continuare pe harta puternicilor ţări.

În prezent avem o conducere a statului care îşi reprezintă doar propria prostie şi ignoranţă. V. Voronin şi comuniştii nu înfăţişează poporul Republicii Moldova, ei sunt un partid de ocupaţie, care a guvernat fără întrerupere din 1940 încoace şi care a executat doar interesele Moscovei.
El vorbeşte în numele nostru fără a avea o aprobare de la noi pentru declaraţiile sale.

Încercările de a trata problemele ce ţin de limbă şi identitate, în care preşedintele Republicii Moldova e profan, nu e decît o distragere a atenţiei de la gravele probleme economice şi sociale cu care se manifestă statul nostru.
V.Voronin nu vorbeşte doar în numele nostru, al celor care au nenorocul de a-l fi avut ca preşedinte. El vorbeşte şi în numele predecesorilor noştri; şi-n numele lui Ştefan cel Mare care este valah(român) şi vorbitor de limbă valahă(română); nicăieri distinsul voievod nu menţionează că ar fi “moldovean” şi că ar vorbi “limba moldovenească”.
V. Voronin mai vorbeşte şi-n numele marilor creatori de limbă română: Mihai Eminescu, Aleco Russo, Bogdan-Petriceicu Hasdeu etc, care ştiu ce limbă au vorbit şi care e naţiunea lor.

Nici conducerea, nici comuniştii nu au nimic în comun cu poporul acesta.
Să nu-i permitem lui Voronin să vorbească în numele acestui Neam, în numele pămîntului mestecat cu sîngele stăămoşilor, în numele lui Dumnezeu.
În şirul lung de războaie pe care le-am înfruntat, limba română a fost temelia la care s-a revenit de atîtea ori, ea reuşind să întrăgească poporul, să pătrundă în viaţa lui spirituală.
Ea este semnul caracteristic prin care membrii aceiaşi comunităţi se recunosc în marea diversitate a naţiunilor existente. Limba este asemeni unui trainic lanţ, care ne leagă împreună, altar la care venim să ne închinăm cu inima iubitoare, cu dragoste şi devotament.

Limba română este puntea de unire dintre trecut şi prezent, a poporului. Ea dă posibilitate celor care o vorbesc să colaboreze, să înfrunte greutăţile.
Limba noastră vine din timpurile cele mai îndepărtate; ea este cea mai scumpă moştenire a generaţiilor pierdute în negura timpurilor, dar care au muncit enorm la elaborarea acestui produs sufletesc.

Ion Luca Caragiale menţiona “Limba este cartea de boieri a unui neam călit de focul atîtor încercări de pierzanie! Să onorăm, deci, cu demnitate şi deplină mîndrie cea mai nobilă carte a neamului, pentru care s-a vărsat sînge, pentru care s-a luptat secole, în cuprinsul cărora am visat, am vieţuit şi vieţuim nemuritori!”
Astăzi, cînd realitatea crudă ne bate la uşa destinului, cînd unii ar vrea să ne răpească limba română, cînd timpul ne absoarbe totul în fuga lui infernală, cînd uităm de lucrurile sfinte pe care ni le-au lăsat strămoşii; unicul lucru care ne-ar putea salva ar fi îngenuncherea la altarul limbii materne şi la cel al trezirii conştiinţei naţionale.

Indiferent de ce spune şi face conducerea statului, azi în ţară, noi trebuie să ne comportăm cum simţim şi ştim mai bine, în situaţia cu limba ar trebui să ne facem înţeleşi şi anume să vorbim ruşilor din ţara noastră în limba noastră, pentru a pune capăt unei situaţii anormale.
Faptul că V. Voronin, vrea să ne introducă în învăţămînt “limba moldovenească” în locul “limbii române” este o încălcare a articolelor Constituţiei Republicii Moldova, printre care şi articolul 12, aliniatul 5, deci şi drepturile populaţiei, înjosesc demnitatea naţională, denatureză adevărul ştiinţific şi istoric.
Pentru a ne autoproteja trebuie să cerem să fie respectat adevărul lingvistic şi istoric, să fie respectată nu numai demnitatea naţională şi umană a profesorilor şi elevilor, ci şi a tuturor locuitorilor din Republica Moldova, să cerem să se pună capăt manipulării acestor naţiuni cu scopul de a sustrage atenţia de la dezordinea din ţară, de la dezastrul economic şi de a provoca conflicte interetnice.
Permanenta denaturare a adevărului ştiinţific în politica lingvistică din Republica Moldova afecteză grav identitatea basarabenilor, creîndu-se serioase complexe de inferioritate, de multe ori ireversibile, care au repercusiuni nefaste asupra existenţei lor sociale şi culturale.

Căci se ştie că pentru oamenii de bună-credinţă adevărul despre denumirea limbii este pe cît se poate de limpede. Limba română este denumirea adevărată a limbii pe care o vorbesc toţi românii inclusiv şi basarabenii.

În limba maternă se află patria, locul naşterii, istoria trăită a tinereţii, întreaga bogăţie de amintiri şi simţăminte, fară de care omul nu poate exista.
Patrioţi adevăraţi sunt cei ce au rădăcini şi conştientizare în memorie şi conştiinţă pentru că sunt români, că limba lor este limba română, iar istoria lor este istoria românilor.

Influenţa computerului şi a internetul-ui în personalitatea omului?

2008-02-29T09:19:00.000-08:00

Computerul şi internet-ul sunt două metode simple şi rapide de comunicare cu diferiţi oameni în diferite situaţii.
Aceste două unelte permit accesul rapid la materiale tematice şi la persoane cu rolul de îndrumători spirituali în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu prin diferite metode: chat-uri, blog-uri, e-mail etc. Permiţând accesul la Cuvântul lui Dumnezeu şi la înţelegerea acestuia pentru viaţa personală pentru persoane din „orice neam, orice seminţie, orice limbă şi orice popor”.
Cu ajutorul computerelor si a internet-ului:

oamenii pot beneficia de informaţii şi noutăţi proaspete.
posibilitate de a lucra int-un anumit interval orar.
castig de experienta.

Cu parere de rau, in zilele noastre, in afara de dependenta de substante - dintre care: drogurile legale, cum sunt tutunul si alcoolul, sau consumul de droguri ilegale: heroina, cocaina, amfetamine (inclusiv ecstasy, canabis etc.) , se numara dependentele comportamentale. Acestea sunt caracterizate tot prin pierderea controlului voluntar, fiind considerate a avea mecanisme foarte asemanatoare cu dependenta de substante. Mai exista si dependenta de computer sau internet, in care dependentul manifesta un comportament obsesiv fata de jocuri sau pornografie(in cazul baietilor) si isi organizeaza viata in jurul acestei activitati, cu toate consecintele implicite. Acestea pot perturba viata omului, ii dezorganizeaza activitatea curenta, ii altereaza ritmul somnului, odihna si recuperarea, cu toate consecintele negative, el neputand intrerupe acest tip de activitate.

Personalitate unor persoane o putem vedea in funcţie de gradul de utilizare al calculatorului. Am in vedere următoarele trăsături de personalitate: nevrozism, agresivitate, depresie, excitabilitate, sociabilitate. Personalitate poate lua doua intorsaturi in ceea ce priveste computerul si internet-ul: sunt cei ce utilizează in mod excesiv calculatorul si cei ce utilizează calculatorul intr-un mod diminuat.

Dependenţa de Internet/calculator, poate fi numit: sindromul “incă un minut”, după răspunsul pe care persoanele il dau cind li se cere să iasă de pe Internet sau să inchidă calculatorul. Insa, orice comportament de utilizare excesivă a calculatorului ca dependenţă naşte probleme in familie si in societate, la aceastea se adaugă folosirea acestuia ca modalitate de a evada din viaţa cotidiană atunci cind apar probleme sau stări precum depresia, lipsa speranţei, vinovaţia. Se ajunge la deteriorarea relaţiilor cu cei din jur, mai ales cu cei apropiaţi.

Asculta ce spune Cuvintul lui Dumnezeu, ca sa nu ajungi de nimic. "Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr'o inimă curată. " (2Timotei 2:22)

Personalitatea ta sa fie ceea ce doreste Domnul, nu te lasa condus de computer/internet inafara scopurilor care iti vor aduce roade frumoase si tie si celor din jurul tau.

10 avantaje a blogului şi cum poate fi folosit, pentru vestirea Evangheliei.

2008-02-28T06:13:00.000-08:00

În ultimii ani blog-urile au devenit un fenomen la nivelul mondial, acestea se îmulţesc ca ciupercile după ploaie, deoarece sunt eficiente din punct de vedere al costurilor. Blogurile sunt unele dintre cele mai recente instrumente de comunicare utilizate de cei ce vor să ajungă la inima oamenilor cu anumite mesaje.
În esenţă blogul este un jurnal online, unde poţi să scrii toate gîndurile, opiniile, ideile şi practic orice, dar cu condiţia de atrage atenţia oamenilor.
Avantajele pe care ni le oferă glog-urile şi cum pot fi folosite ele pentru vestirea Evangheliei sunt:

Un conţinut la dorinţa şi posibilităţile fiecăruia. Conţinutul fiind factorul care trebuie sa faca vizitatorii sa petreaca un anumit timp pe blog, sa gaseasca raspunsul pentru care a ajuns la tine pe blog. Astfel, el iti va mai vizita blogul. “Continut prost”. Si chiar mai rau decat continutul original scris prost este continutul care nu e original deloc. Aceasta este sunetul de clopot al unui blog pe moarte. Deasemenea putem să folosim anumite versete din Biblie, deoarece ele sunt cele mai bune sfaturi în orice situaţii.

Blogul este gratuit şi liber. În Iosua 49:4 este scris: "Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu."

În ziua de azi blogurile joacă şi un rol important în educaţia copiilor şi în schimbarea caracterului şi a viziunilor, persoanelor mature. "Care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi de folos şi ţie şi mie." (Filimon 1:11)

Vizitatorii blogului pot posta comentariile lor şi astfel este prezentă posibilitatea dialogării şi a dezbaterilor dintre subiecte.
Materialele de pe blog se pot modifica şi actualiza.

Rezolvările de probleme, întrebările, ideile şi sugestiile, pot ajunge foarte repede la vizitatorii curioşi de a afla anumite răspunsuri.

Este o posibilitate deosebită de a comunica cu vizitatorii zilnic. "Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?" (Iov 4:2)

Vizitatorii intă în posesia unor informaţii benefice despre Dumnezeu, într-o perioadă de timp scurtă.

Unii oameni nu doar citesc blocul, dar şi urmează sfaturile tale. Ei î-şi vor soluţiona problemele lor, dacă desigur sfaturile tale vor fi împletite cu ceea ce spune Domnul. Fiecare articol poate fi ca o chemare pentru oameni la anumite acţiuni.

Poţi să-ţi construieşti o relaţie de prietenie cu vizitatorii, datorită faptului că adevărata ta personalitate se reflectă în articolele sincere.

Blogul este foarte popular în întreaga lume. Autorii acestora au libertate deplină de a se exprima cum în orice modalităţi.

Cum să fii prieten cu computerul?

2008-02-25T03:59:00.000-08:00

Computerul ne poate schimba viaţa, uneori într-un mod cu totul neaşteptat chiar şi pentru cei ce nu l-au stăpînit niciodară. Toţi cei ce-l folosesc corect pot beneficia de roade pe care le pot aplica în diverse moduri cu diferite rezultate.

Cu părere de rău mulţi tineri din zilele noastre pun prioritate pe computer doar pentrucă cu timpul acesta a devenit o dependenţă sau se bazeză pe el pentru cîştigarea banilor şi a averilor.

Oricare ar fi situaţia ta, este necesar mai întîi de toate să foloseşti computerul astfel încît să fie o binecuvîntare şi o bucurie pentru oameni şi prin el să-l slăveşti pe Dumnezeu în toate zilele vieţii tale, pentru că astfel oamenii vor vedea caracterul Lui în viaţa ta.

După cum în orice domeniu de activitate există anumite criterii după care trebuie să te conduci pentru a avea succese şi rezultate îmbucurătoare. Tot aşa este şi în lucrul cu computerul, există anumite principii după care trebuie să te conduci şi care trebuiesc luate în consideraţie:

Dacă ai ales să lucrezi cu computerul, trebuie să fii atent pentru că aceasta te poate împiedica să zideşti şi să menţii o relaţie plăcută cu Dumnezeu.

În cazul în care ai ales computerul acesta trebuie să-ţi aducă bucurie ţie şi altora.

Lucrarea cu computerul trebuie să fie folositoare oamenilor.

Să-ţi ofere suficient cîştig pentru a întreţine familia şi a ajuta pe alţii.

Computerul nu merită relaţii de prietenie doar cu motivul de cîştig material şi nu pentru a găsi înţelepciune.

Alege computerul fără motive de competiţie sau trufie (aroganţă).

Alege computerul pentru a împlini nevoi în lucrarea de răspîndire a Evangheliei.

Aceste metode şi încă multe altele, sunt garanţia pentru zidirea unei relaţii de prietenie dintre tine şi computer.

Cum să foloseşti corect computerul?

2008-02-25T00:43:00.001-08:00

Computeul este o unealtă puternică şi larg răspîndită în zelele noastre. Cu parere de rău foarte puţine persoane ştiu şi pot să-l folosească corect şi eficient. În lista de mai jos sunt doar cîteva sfaturi bune din Biblie, pentru folosirea corectă a computerului:

1. Folosirea computerului în limite, fără a face din el un idol şi a alege o cale greşită în menţinerea relaţiei cu Dumnezeu şi familia. Într-o bună zi şi acel computer nu va mai rezista la presiuni şi va înceta din lucru. Cu privire la relaţia ta cu Creatorul este scris că "... nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:2)

2. Computerul trebuie să fie pentru fericirea ta şi a celor apropiaţi ţie, să fie folosit corect şi cu o mare plăcere. De multe ori oamenilor li se pare că lucrul cu computerul le place şi le va plăcea totdeauna, iar mai apoi descoperă că nu le mai place. De aici rezultă faptul că înainte de a decide că doreşti să faci ceva folositor la computer trebuie să ştii exact faptul că “este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte, supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui” (Eclesiastul 5:18)

3. Lucarea ta cu computerul trebuie să fie potrivită cu capacităţile şi abilităţile tale, să nu munceşti doar pentru a strica uneltele cu care îţi faci datoria, “dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd” (Proverbe 22:29);

4. Computerul îţi va face nume bun, vei aduce bucurie oamenilor şi le vei cîştiga respectul, toate acestea le vei primi în schimbul unei atitudini serioase cu lucrul la computer. Iată ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la aceasta: “Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură şi cănd pier cei răi, toţi strigă de veselie” (Proverbele lui Solomon 11-10)

5. A lucra la computer nu este o strictă obligaţie pentru cei ce se grăbesc nuştiu unde şi aleargă după cîştigul material, ce duce la nimeni şi nimic; lucrul omului harnic în căpătarea înţelepciunii este o valoare mult mai mare decît cîştigul financiar. În privinţa aceasta este versetul: “Planurile omului harnic nu duc decît la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decît la lipsă” (Proverbe 21:5)

6. Să foloseşti computerul pentru lucruri de folos şi vei avea o minte sănătoasă ce va cîştiga bunăvoinţa, nu alerga în cautarea slavei oamenilor. Căci “calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire” (Proverbe 15:9)

7. Fă într-aşa fel ca viaţa, cariera, ocupaţiile tale să fie împletite cu Cuvîntul lui Dumnezeu deoarece “de la El vine sfatul şi izbînda, El este priceperea şi a Lui este puterea” (Proverbe 9:14)

8. Să nu furăm programe sau diferite articole pentru a le folosi în propriile avantaje, ci din potrivă trebuie să tindem la ceva ce nu sa mai scris şi nu s-a mai vazut. O originalitate profundă. "Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii." (Levitic 19:11)

9. Nu te enerva sau supăra pe computer atunci cînd ceva nu merge aşa cum trebuie. "Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu rabdare, a dobîndit făgăduinţa" (Evrei 6:15)

10. Nu te lenevi să faci lucrul la computer şi "nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pîine" (Proverbe 20:13)

Paşii aceştia te vor ajuta să zideşti o relaţie frumoasă cu prietenul tău -computerul şi desigur va fi baza unei atitudini frumoase faţă de Dumnezeu.